XXI-parca

putina inteligenta cu care ma inzestrase divinitatea(si pe care nu am contestat-o niciodata din falsa modestie pentru ca nu-mi statea in fire ) ma determinase sa deid ca cel mai bine era sa-l evit pe tibu cateva zile, fara a exclude vreo clipa o impacare pe cat de ipocrita pe atata de iminenta(asta nu insemna altceva decat sa evis o vreme ICE-ul , macar pana se racoreau oleaca lucrurile -in cazul lui nu-mi faceam procese de constiinta nu din dezinteres cui pur si simplu petru ca nu aveam , cel putin in viziunea mea, niciun motiv : gresise, exagerase, iar iertarea mea nu avea sa vina deloc usor.totusi ipocrizia impunea ingroparea securii prin contextul sociologic, dar nicidecum reluarea fostei asa-numite prietenii dintre noi doi-in traducere libera : poate ca eram de-o falsitate si prostie impuse de anturaj , dar nu eram dobitoaca si nici orgoliul meu nu m-ar fi lasat in veci sa par), dar soarta mi-a naruit planurile total chiar inainte de aa junge in dreptul usii si a intra la ora de...( nu stiam sincer ce ora aveam si nici nu prea-mi pasa)
tibu statea drept in fata usii vrajindu-mi vreo doua colege( probabil profitand de faptu' ca se afla pe palieru asta). a tresarit cand m-a vazut , dar n-a ramas deloc uimit si nici nu s-a prefacut ca nu am vede semn ca eu eram de fapt motivul real al "vizitei" lui.
am jucat totusi teatru ieftin si prostesc trecand pe langa el fara a-l baga in semaa. s-a pus atunci in fata mea privindu-ma fix in ochi. eu il priveam inapoi cu o indiferenta groaznic de sincera care probabil il si intimida (sigur venise pregatit pentru cu totu' alta reactie de furie dezlantuita)
-tibule, n-am toata ziua!(nu se astepta sa deschid eu gura prima asa ca pe fata lui se citea lejer din ce in ce mai multa derutare)
-daca tot nu zici nimic poti macar sa e dai din usa?!(calmu', stapanirea dar maia les idiferenta cu care ii vorbisem l-au facut sa se piarda de tot -mai mult ca niciodata cum oamenii ca tibu sunt niste prosti- ca sa nu mai zic fiinte slabe , inferioare incapabile de afirmare altfel decat prin forta bruta- foarte usor de citit)
-vreau sa vorbesc ceva cu tine...legat de vineri...
-n-avem ce sa vorbim!lasam loc de "buna", 'ce faci", 'bine", "pa" si nimic mai mult. ti-as spune ca mi-a parut bine dar...as minti( l-am dat frumos din fata usii si am intrat in clasa unde ma astepta una dintre cele mai plictisitoare ore de matematica ale existentei mele de eleva-si nu numai-)
ma asteptam sincer ca faza sa-mi fi hranit macar o particica din orgoliu, dar nici macar nu l-a atins. din contra : pentru prima data imi puneam intrebarea cum pot sa accept zi de zi sa fiu inconjurata de oameni ca tibu si tot pentru prima data compania lor mi se parea tampit de injositoare. dintotdeauna luasem oamenii din jurul meu ca atare devenind cu timpul constienta de cum erau de fapt si cat puteau.nu avusesem pretentii su perioare capacitatii niciunuia si mi se parea ceva natural prezenta lor in universul meu pentru ca ma distrau, ma binedispuneau prin betii, chefuri, poker, weekenduri la munte si nebuniile varstei. si iata-ma pentru prima data contientizand ca ma vedeam regina propriului meu univers inconjurata de aristocratia ipocrita si inteligenta si de groaznic de multi bufoni (categorie din care facea parte tibu) numarandu-i pe degete pe cei pe ii vedeam cel putin la "nivelu' meu".
-ana ,esti atenta?
-poftim!?n-am inteles intrebarea...(minteam dar stiam ca asta il scotea din sarite pe profu' demate mai rau chiar decat faptu' ca nu stiam nimic)
-ai scris ceva pana acum?
-nu. ( nu fusese un "nu " umil , ci mai degraba unu' categoric si arogant).
-ai absenta!iesi afara!
n-am mai comentat nimic , m-am ridicat cu o usoara ezitare gandindu-ma sa-mi iau sa nu ghiozdanu' ( era ultima ora- dupa programu' meu) dar am renuntat pentru ca-i promisesem lu' dirigu si am iesit intr-o liniste si calmitate care nu-mi tradeau decat dezinteres total ( parca am auzit un " mai repede" in timp ce inchideam lenes usa , dar nu l-as fi bagat in seama oricum)
imi lasasem tigarile in clasa, "revelatie" care m-a evervat asa ca am sarit frumusel gardul prin spatele vechiului camin , am cobort frumusel pe straduta stramta dintre liceu si spalatoria de masini , am cotit dreapta si mi-am continuat drumul pana la benzinarie de unde mi-am procurat binemeritatul pachet de kentane. in timp ce imi fumam tigarea , refacand drumu', m-am intrebat de ce dracu' am ocolit atat cand puteam foarte frumos sa sar poarta de la intrare si sa-mi iau tigari de la alimentara de peste drum .
era mai mult o intrebare retorica : stiam foarte clar ca nu erma in apele mele si pentru cei care ma cunosteau foarte bine ( foarte putini dealtfel) era evident efortul meu de a ma comporta "normal".