XIX

nu auzeam zgomotele din-nauntru, injuraturile, susotelile, paharele sparte si usile trantite la nerv, nu-i auzeam rasul tembel al lui fritz care doar agrava situatie incercand sa le explice cum il lasasem lat pe tibu dupa ce ii carasem pumni cu toata setea, nu auzeam glumele prostilor care spuneau ca nu se vor mai apropia de mine si plansul surd al lui katy care "oblojea ranitul" intr-o ploaie de injuraturi de toti mortii si tipete de " iesi dracu afara!lasa-ma!".
mi-am potolit pansul in timp ce-mi stingeam si ultima tigare din pachet.m-am ridicat de jos privind in gol la minunata dimineata de octombrie care invelea muntii si padurea si pe mine si tot.am tras aer in piept. era rece si greu. m descuiat usa si am intrat in czamera ramasa goala incepand sa-mi adun lucrurile de pe jos.
in 10 minute aveam bagajele gata si coboram spre bucatarie injurandu-l printre dinti pe mary care avea telefonu' inchis.
mirosea a cafea sia kentane asa ca am dedus ca cel putin un om mai era inca treaz la ora 10 dimineata. ma rugam sa nu fie katy.
am intrat totusi in bucatarie tarand dupa mine bagaju'.nu era ea, era El.ma privea buimac si pentru prima data in viata nu stiam si nu aveam ce sa-i spun.
-ce faci?vrei sa pleci
-da...(liniste surda)
-bea niste cafea inainte. o sa-ti treaca mahmureala.
-nu sunt....lasa!
beam cafeaua intr-o liniste penibila. nici unul dintre noi nu stia ce sa zica sau ce ar putea zice , totusi El a spart gheata punandu-mi o intrebare inevitabila.
-cu ce pleci?(puteam sa mint, dar n-am facut-o)
-nu stiu. n-am dat inca de mary.
-uite...daca mai stai vreo doua ore vine sore sa ma ia pe mine ca trebuie s-ajung in oras si vii cu noi.
-pleci si tu?
-ma-ntorc diseara.
-a!daca nu reusesc sa dau de mary, poate vin.(n vroiam sa mai astept, cel putin nu doua ore, darse parea ca nu prea mai aveam variante)ma duc sa ma plimb , ma intorc pe la 12 daca nu dau de amry si vin cu voi( vorbeam greu si nu realizam ca incepusem sa ma repet)
-ok!

am lasat bagajele in mijlocu' bucatariei si am plecat mai constienta ca niciodata ca devenisem dependenta de antidepresive. nu aveam pe unde sa gasesc si urma sa petrec doua ore de singuratate totala, doar eu cu mine.incercam sa ma gandesc la cat de frumosi sunt copacii , la aurul toameni , la cerul infinit si albastru si la orice balarie de genul asta , dar nu-mi iesea de nicio culoare. imi sua in cap in gol "curva dracu" si-i revedeam zambetu' ala pervers, ieftin si trivial si ochiia ai sticlosi care-i tradau toate instinctele animale. simtisem ura aia sincera a beiei eliberata de toata ipozrizia si diploamatia si smecherelile inteligentei sociale si de toate compromisurile si teatrul atat de necesare pentru a obtine ceea ce-si dorea cu adevarat.
aberam! aberam si am fulgerau amintiri cu fulgi de zapada, sarutari calde si scari de bloc intunecoase si reci. tresaream.ma opream o secunda apoi dadeam din ca nervoasa si mergeam mai departe punandu-mi instinctiv mana la tampla.
as fi vrut sa mai plang dar ceva nu ma lasa. poate era aerul rece care-mi batea obrajii si lumina aia calda care-mi impanzea privirea sau pur si simplu ramasesem fara lacrimi dupa 3 ore.cert e ca nu ma abtineam din cauza luciditatii sau constientizarii penibilului situatiei, eram departe de a fi constienta de mine si ultimul lucru pe care puteam sa-l fac atunci era sa nu supraexagerez situatia si s-o rezolv cumva cu diplomatia si ipocrizia atat de caracteristice mie.eram obosita, tampit de obosita, simteam ca mi-e sete dar mai tare simteam un gol imens in mine si un gust amar in gura ( de data asta nu mai era de cafea si nici de la votka)
nu simteam nevoia sa fumez, dar dupa tigari pelcasem. de multe ori tinusera locul pastilelor, pillelor, familiei, prietenilor, umarului pe care poti oricand sa plangi.preferam sa " merg la o tigare" decat sa " vorbesc despre asta", preferam sa " merg la o tigare" decat sa rezolv problema, preferam sa privesc fumul albastru cum urca spre tavan "in unde diafane" decat sa-l privesc in ochi pe omul din fata mea cand se ruga de mine sa-l ajut, sa-l iert, sa ma schimb. preferasem sa ma " calmez la o tigare' decat sa tip , sa urlu , sa ma cert. preferasem mereu o tigare in locul unei rezolvari, iar ele nu ma tradasera niciodata, imi omorasera lent plictiseala, lacrimile, nervii, imi aplanau conflictele si-mi faceau problemele sa dispara odata cu fumul innecacios.
-vreti porumb, don' soara?
-nu! multumesc!
am ajuns la o taraba unde un mosulet sictirit mi-a oferit un pachet de tigari la un pret spunea el rezonabil. nu aveam nici sange-n mine sa ma targuiesc cu el atunci asa ca ma acceptat jafu' la drumu' mare fara sa mai comentez nimic.
am plecat cu mana urcandu-mi la tampla in incercarea de a -mi da seama daca mai aveam ceva de facut in afara de a fuma o tigare. mi-a luat destul de mult timp pana sa-mi amintesc ca trebuia sa mai incerc sa dau de mary asa ca nu stiu de ce am renuntat si am decis sa plec odata cu El si cu sore la pranz.
degetele se jucau pe tastele telefonului, dar mintea mea era in cu totul alta parte: mada 12d, madalin, madalina, madalina p, madalina s,mama.