cautam cuvinte pierdute pe pagini complet goale ca sa pot uita ca te caut pe tine. as fi vrut sa gasesc orice si n-as fi vrut sa gasesc nimic doar ca sa pot continua sa caut. sa caut insemna sa uit si sa uit insemna tot.
cel putin asa credeam .
si n-am gasit cuvinte scrise , dar am gasit cuvinte rostite demult si pierdute tot de pe atunci . pe unele m-am facut ca nu le vad ca sa nu ma doara, pe altele le-am adunat la loc si le-am lipit ca pe cioburi: "fericiti nu sunt cei care au raspunsurile. fericiti sunt cei care nu-si pun intrebarile."
cine le rostise? eu sau tu? am ales sa fiu "eu" pentru ca acel "tu" rasuna prea puternic in mine!
cel putin asa era.
am mai gasit inca o data sensul lumii in " binele si raul nu exista. sunt doar niste iluzii conventionale."sau "se va intampla atunci cand vei fi pregatita". am mintit universul ca e prima oara cand le descopar, dar pe mine nu ma puteam mintii.
nu era nicio revalatie in asta.
sau cel putin asa parea.