dar nu-i nimic.

Ma crezi de multe ori nebuna si poate ca si sunt , dar nu pentru ca nu sunt ca si tine. E gresit sa ma renegi asa -nimeni nu te-ar putea invata vreodata asta, poate doar un dobitoc- e ca si cum te-ai diseca pe tine, sinele tau pierdut pe care numai o singuratate exceptionala te-ar putea IMPIEDICA sa-l gasesti. E chiar hilar cum inca nu vezi ca numai langa mine poti sa te gasesti, dar nu-i nimic. Inseamna ca n-ai nevoie; cel putin nu acum.
Te-ai temut vreodata irational?Ai mintit vreodata ca te temi!?De fapt tu nu prea minteai , eu te-am invatat sa minti. Uita asta! E printre lucrurile cretine pe care te-am obligat sa le faci de nebuna. O sa devina imposibil sa mai traiesti cu tine daca incepi sa minti. Si stii de ce?Lasa-i pe altii si lasa dracului moralitatea aia cretina!Oamenii se mint mereu.Problema e ca vei ajunge sa te minti pe tine si atunci te vei zavori inauntru cu dracu in camera. Si crede-ma pe cuvant nu vei mai putea trai cu tine.
Niciodata nu ti-am scris asa. Nici n-am sa-ti mai pot scrie vreodata ca la inceput, dar pare atata de dezlanat si de nenorocit ceea ce-ti scriu acum incat n-am sa-ti trimit niciodata asta.
Am sa fac ce n-am facut vreodata in scrisori-dar tinand cont ca nu o voi trimite, nu e chiar o scrisoare-am sa vorbesc deschis despre ceea ce ma tine treaza la ora asta, in ziua asta. Sunt fericita!Asta nu o pot contesta nici macar eu. Chiar sunt. (s-au intors zilele bune)Si drumul a aparut iara si am auzit pana si chemarea iarasi, mai stiu pe deasupra si ce e de facut.Si atunci de ce naiba nu dorm la ora asta, nu!?Asta nici macar eu nu pot stii sigur, dar pare a fi ceva legat de un lucru pe care l-am trecut cu vederea si l-am bagat sub pres de fiecare data cand m-am impiedicat de el(ce sa fie oare?) si lucrul asta nu ti-l pot spune acum pentru ca nu-l vei uita si cheia e sa-l uiti ca sa pot muri. Intelegi?!Normal ca nu. Dar nu insista, trebuia sa uiti asta de mult si trebuia sa fim acum pe alt drum. Si cand vei uita si voi muri si eu odata cu amintirea asta o sa-ti dai seama despre ce era vorba.E chiar haios daca e asta!Oricum nu pot baga mana in foc ca e chiar asta sau e si asta.(Stai calm -am sa plec eu prima.)
Asa ca pana imi gasesc si eu sinele pierdut gandeste-te : DE CE PRIVESC SARMANII ORBI SPRE CER?
Era sa uit!Inainte sa plec te las cu citatul zilei:

O, suflete, priveste-i! sunt tristi si singuratici
Ridicoli fara voie, sinistre manechine
Tintind spre nicaierea priviri de umbra pline
Nestiutori de lume, cu umblet de lunatici.

Pe fata lor se stinge a cerului lumina!
Ei ochii si-i îndreapta spre larga departare
Si-asa cum trec pe strada spre-o-nchipuita zare
Oricît de greu li-e gîndul, ei fruntea nu si-o-nclina.

Se pierd prin noaptea sora cu vesnica tacere...
Tu rîzi si cînti, cetate cu lacoma placere
Si voluptatea vietii cu frenezie-o sorbi.

Ma vezi numai pe mine, mai jalnic decît ei
Iar inima ma-ntreaba, cînd trec cu pasii grei
- De ce-si ridica ochii spre cer, sarmanii orbi?


PS: Nu e greu.