Si ma lovesc iar de zidul ala de incapatanare prosteasca. Parca as vorbi cu mine uneori, dar parca zidurile mele se parg mai usor, parca zidurile mele sunt deja ruinate.
Si obosesc sa tot daram si sa tot daram ca sa gasesc zidurile alea inaltate din nou a doua zi ... si ma intreb de ce incerc?! Si urasc sa ma intreb de ce....
Si plang...chiar plang...chiar mi curg lacrimi pe obraji in timp ce pun ciocanul ala jos, obosita...