Nicio limba nu-mi poate oferi suficiente cuvinte sa explic cat de tare ma doare acum. Nici o limba nu poate sa stearga lacrimile lacrimile care curg acum.... si nicio limba nu-mi poate oferi alinarea care va veni cu ziua de maine.
M-am pus in genunchi in fata Dumnezeului meu, infranta, plangand si cersing. Si-n nebunia mea am uitat ca trebuie sa ai rabdare- am uitat iar ca trebuie sa ai rabdare.
"Si daca ai rabdare nu te mai doare?!" am zbierat eu furioasa Dumnezeului meu. Si sunt sigura ca m-a auzit, sunt sigura ca mi-a raspuns dar nu l-am auzit.
As vrea sa-i cred pe cei care spun ca il aud. As vrea sa-i cred pe cei care spun ca-l vad. As vrea sa mai fiu printre cei care cred ca poti sa-l simti.
Cine sunt eu?! Si cine e el?!
Si-am urlat furioasa la Dumnezeul meu, in genunchi, infranta, obosita, cu lacrimi curgand pe obraji si cersind.
Si am cersit mila si am implorat cerul sa aibe grija de mine ...pentru ca eu nu mai pot.