"priveam secundele cum fugeau de mine si auzeam linistea lui blaga! auzeam cum lumina se izbeste de geam si priveam clipele cum se pierd in marea infinita a trecutului!
atingeam spuma marii prafuite si suflam usor in lumina rosiatica a verilor pierdute si-a anilor trecuti.imi scapa printre degete vantul pentru ca eu il lasam .atingeam valuri inegrite si suflam usor in caldura imaginilor insorite cu veri si ani ingropate in mine.vantul se juca printre degetele mele pentru ca eu asta vroiam."
-nu!asa ceva nu!
-e gunoi.
-bun!esti de acord! deci nici nu-i devoie sa mai fac o argumentare.
-daca ai 3 motive logice si coerente, incepi slab si inchei printr-o dezvoltare a argumentului forte : te rog!
-tu, ai citit cacatu' asta inainte sa mi-l pui in fata?
-sincer... nu. dar vreau sa te aud criticand spontan.
-stii?e chiar fain!uite! e o rubrica saptamanala in monumentul ala de iprocizie de ti-l insusesti ca revista literara...ah!cum ii zice ,ma?
-aha...ai devenit previzibila sa stii.
-doar pentru ca tu n-ai invatat ca psihologia inversa nu mai functioneaza de mult nu inseamna ca eu sunt previzibila.
-poate nu la tine desi tot ai sa-mi dai o argumentare.
-si-au batut joc si de asta!
-de carte?
-de singura cafea den tonomat pe care mai sufeream si eu s-o beau.
-scuze , lady! te scot la un starbuck's!
-am avut eu nevoie vreodata d-un barbat pentru ceva?
-vrei sa-ti raspund?!
-nu stiu!chiar vrei sa dai tu raspunsu' la asta!?
-aha...acida , nervoasa, colerica, dependenta de tigari -5 silabe: previzibila.
-bravo!ai urcat in ochii mei pe scara evolutiva.
-ceea ce , scumpo e aproape imposibil.
-...da pentru ca ai uitat ironica.
-mai tii minte?
-ce?
-cand traiam!
-inainte de a deveni ipocriti si a ne castiga existenta din lucruri in care nu mai credem de mult folosindu-ne de pretextul jalnic ca e totusi existenta cea mai apropiata de imanentul fiintelor noastre interioare -in care am incetat sa mai credem tot cam atunci?
-cam asa ceva.
-e scrisa de-o adolescenta in calduri. a folosit probabil toate sinonimlee si antonimele neologice pe care le-a putut oferi google-ul pentru fiecare cuvant al unei manele de-a lui guta si asa s-au nascut cele 5 paragrafe care mi-au ucis 3 in cel mai poetic si dureros mod pe care mi-l pot inagina.dar e doar o opinie!
-pe scurt: nu publici.
-pe scurt nu-mi mai adu asa ceva.
-unde-au disparut poetii?
-au murit odata cu fowles. pe care apropo l-as reedita mai degraba decat sa public asta.
-argument forte. bravos!
-hai sa ma vand pe un starbuck's.
-la mine sau la tine?
-unde ti-e mai comod.
-hai te rog aici e vorba de tine.
-daca-as vrea s-mi fac probleme cu privire la o eventuala intarziere la redactie m-as vinde altciuva.
-asta e subtilitatea aia extravaganta si de finete pe-o cautati domnisoara?
-argumentul forte: i-as inmana personal un al doilea nobel hertei muler decat sa public asa ceva.
-stii ca-mi palce cand esti in toane bune.
-....stii ca suntem morti de mult?!
-...da!
-twain spunea...
-sa nu pui niciodata semnul exclamarii atunci cand scrii e ca si cum ai rade la glumele tale.
-si totusi...
-uneori e necesar sa radem la glumele noastre.
-te-am invatat tot ce stii!cum dracu de-ti mai aduci aminte asta?
-n-o sa uit niciodata cum as fi vrut sa...
-sari pe mine sau pe geam cand ai intrat cu rahatu' ala de manuscris cu pretentia ipocrita de a ti-l insusi drept carte?
-haideti, doamna!
-nu-mi ma fa mai batrana ca lumea.
-deci totusi argumentu' forte?
-si sadoveanu scria mai bine.
Tuesday, 12 October 2010
am fugit! am fugit ca nebuna, am fugit fara directie, am fugit fara scop! am fugit de furtuna!am fugit pana cand am uitat de ce fug! am fugit pana cand fugeam doar ca sa fug!si-am fugit ca fara sa ma uit o clipa in urma!
am fugit privind cerul implorandu-l sa se termine!am fugit privind cerul cu teama ca se va termina!am fugit implorand cerul sa ma lase sa ma opresc! am fugit privind cerul cu teama ca ma voi opri!
am fugit ca sa uit!si-am fugit pana am uitat de ce fugeam!si-apoi am fugit de spaima sa nu-mi amintesc!
si m-am oprit!si-am blestemat cerul pentru minunea mea!am blestemat cerul pentru ca mi-o daduse mie!am blestemat cerul si m-am blestemat pe mine!am tipat chinuita de durerea care ma inunda! am urlat inundata de teama! am urlat atat de tare pana cand nu m-am mai putut auzi decat pe mine urland! si-am tipat pana cand tipam doar ca sa pot tipa!
si-am tacut! si-am cazut in genunchi privind cerul dar nu-l mai puteam vedea! furtuna era in mine! ma ajunsese din urma si m-ar fi gasit oriunde!era furtuna in mine si ochii mei nu incetau s-o slaveasca, ochii mei inecati in marea tulbure din mine!in ochii mei isi revarsa apele tulburi!prin ochii mei vedeai furtuna, prin ochii mei vedeai valuri spumegand, prin ochii mei simteai durerea, prin ochii mei zareai straluciri de foc si sclipiri de argint , prin ochii mei iubeai si ochi si flori si buze si morminte caci prin ochii mei vedeai furtuna!
mai asurzitor ca urletele!mai asurzitor ca tunetele! tare! zgomot! si zgomotul imi inunda mintea! si apa ma inneca!si urletele abia incepeau! si nu auzeam decat tunete ! si marea ma inunda si nimic nu oprea zgomotul! un tiut surd calma furtuna doar ca totul sa inceapa iar!si zgomotul! zgomotul! nimic nu oprea zgomotul! nimic nu oprea vocile! nimic nu oprea tipetele! nimic nu oprea sunetele! si marea ma ineca!ma rugam ca apele sa omoare ecourile!ma rugam ca marea sa ucida sunetul! ma rugam ca apa sa omoare tot ce mai era viu in mine! dar nimic nu oprea zgomotul!
am fugit privind cerul implorandu-l sa se termine!am fugit privind cerul cu teama ca se va termina!am fugit implorand cerul sa ma lase sa ma opresc! am fugit privind cerul cu teama ca ma voi opri!
am fugit ca sa uit!si-am fugit pana am uitat de ce fugeam!si-apoi am fugit de spaima sa nu-mi amintesc!
si m-am oprit!si-am blestemat cerul pentru minunea mea!am blestemat cerul pentru ca mi-o daduse mie!am blestemat cerul si m-am blestemat pe mine!am tipat chinuita de durerea care ma inunda! am urlat inundata de teama! am urlat atat de tare pana cand nu m-am mai putut auzi decat pe mine urland! si-am tipat pana cand tipam doar ca sa pot tipa!
si-am tacut! si-am cazut in genunchi privind cerul dar nu-l mai puteam vedea! furtuna era in mine! ma ajunsese din urma si m-ar fi gasit oriunde!era furtuna in mine si ochii mei nu incetau s-o slaveasca, ochii mei inecati in marea tulbure din mine!in ochii mei isi revarsa apele tulburi!prin ochii mei vedeai furtuna, prin ochii mei vedeai valuri spumegand, prin ochii mei simteai durerea, prin ochii mei zareai straluciri de foc si sclipiri de argint , prin ochii mei iubeai si ochi si flori si buze si morminte caci prin ochii mei vedeai furtuna!
mai asurzitor ca urletele!mai asurzitor ca tunetele! tare! zgomot! si zgomotul imi inunda mintea! si apa ma inneca!si urletele abia incepeau! si nu auzeam decat tunete ! si marea ma inunda si nimic nu oprea zgomotul! un tiut surd calma furtuna doar ca totul sa inceapa iar!si zgomotul! zgomotul! nimic nu oprea zgomotul! nimic nu oprea vocile! nimic nu oprea tipetele! nimic nu oprea sunetele! si marea ma ineca!ma rugam ca apele sa omoare ecourile!ma rugam ca marea sa ucida sunetul! ma rugam ca apa sa omoare tot ce mai era viu in mine! dar nimic nu oprea zgomotul!
Sunday, 3 October 2010
Saturday, 2 October 2010
mofturi
a durut si a trecut si asta.
intr-o singura privinta te-ai inselat totusi: eu am fost margareta indragostita de maestru nu margareta cea cu multe jucarii care mai vroia inca una, nu ai fost un trofeu.
mi-am castigat de mult trofeul. eu vroiam mai mult de atat si nu vedeam lucrurile asa. nu ai fost un capriciu, nu ai fost o incapatanare, nu ai fost un teritoriu nou de cucerit, nu ai fost "vreau sa-mi dovedesc mie ca pot...". de ce? pentru ca am putut!pentru ca am cucerit, pentru ca mi-am facut moftul si nu m-am oprit...
am continuat sa continui!am continuat sa vreau sa raman, am continuat sa vreau sa ramai, am continuat sa te iubesc chiar si fara sa-mi doresc sa ma iubesti inapoi.
si m-ai iubit!si nu te-ai oprit!inca o mai faci si-o stii...
pacat ca nu mai conteaza!pacat ca am plans desi stiam asta.pacat ca acum zambesc desi poate ar fi fost mai normal sa plang.
daca acum mai vreau ceva astea da! dorintele astea chiar sunt mofturi! chiar e un moft ca vreau sa ma uit in ochii tai si sa te oblig sa-mi spui " nu te mai iubesc!" pentru ca stiu ca n-ai sa poti.
e un moft ca vreau sa ma tii in brate si atat.
e un moft pana si faptul ca vreau sa rad cu tine. e un moft si faptul ca vreau sa mai bem o cafea si sa vorbim despre lume. e un moft faptul ca vreau sa fumam o tigare si sa tacem.
e un moft faptul ca din cand in cand te sun ca sa-mi spui ce mai faci, unde esti, pe cine iubesti. iti fac un moft vorbindu-ti despre ce mai fac, cum mai sunt, ce planuri mai am si ce vise imi implinesc.
e un moft sa-mi cer sa traiesc frumos. e un moft sa vreau sa vorbesc cu vechiul tu. e un moft sa vreau sa-ti vorbesc despre noua eu si e un moft de-al tau sa nu vrei sa asculti nimic din ceea ce totusi iti spun uneori despre ea.
e un moft felul in care ma descoperi, e un moft felul in care ma revoltam pe tine. e un moft ca acum zambesc impacata cand ma gandesc la tot ce ma revolta.
e un moft felul in care te faci ca nu exist atunci cand sunt in fata ta. au fost un moft lacrimile mele pentru tine si tot un moft e acum si zambetul de pe chipul meu cand ma gandesc la tine.
e un moft al meu sa stau si sa astept . la fel cum e un moft al tau sa nu astepti niciodata nimic.
au fost un moft deciziile mele. de-asta azi e un moft faptul ca nu mai decid eu nimic. e tot un moft faptul ca decizi atat de multe desi spui ca nicio hotarare nu a fost luata de tine si pe niciuna n-ai putut si n-ai sa poti vreodata s-o influentezi.
a fost un moft de-al tau s ama minti. a fost un moft de-al meu sa te cred.
e un moft de-al tau sinceritatea, e un moft de-al meu faptul ca nu mai vreu sa o cred.
e un moft al nostru faptul ca ne vom vedea totusi intr-o zi si poate cel mai mare moft al nostru e ca am facut din ACUM -imposibil si din MAINE- poate purtandu-ne de parca am trai o vesnicie , desi candva am incalcat legea asta spunand ca niciodata noi doi nu vom face asa.
intr-o singura privinta te-ai inselat totusi: eu am fost margareta indragostita de maestru nu margareta cea cu multe jucarii care mai vroia inca una, nu ai fost un trofeu.
mi-am castigat de mult trofeul. eu vroiam mai mult de atat si nu vedeam lucrurile asa. nu ai fost un capriciu, nu ai fost o incapatanare, nu ai fost un teritoriu nou de cucerit, nu ai fost "vreau sa-mi dovedesc mie ca pot...". de ce? pentru ca am putut!pentru ca am cucerit, pentru ca mi-am facut moftul si nu m-am oprit...
am continuat sa continui!am continuat sa vreau sa raman, am continuat sa vreau sa ramai, am continuat sa te iubesc chiar si fara sa-mi doresc sa ma iubesti inapoi.
si m-ai iubit!si nu te-ai oprit!inca o mai faci si-o stii...
pacat ca nu mai conteaza!pacat ca am plans desi stiam asta.pacat ca acum zambesc desi poate ar fi fost mai normal sa plang.
daca acum mai vreau ceva astea da! dorintele astea chiar sunt mofturi! chiar e un moft ca vreau sa ma uit in ochii tai si sa te oblig sa-mi spui " nu te mai iubesc!" pentru ca stiu ca n-ai sa poti.
e un moft ca vreau sa ma tii in brate si atat.
e un moft pana si faptul ca vreau sa rad cu tine. e un moft si faptul ca vreau sa mai bem o cafea si sa vorbim despre lume. e un moft faptul ca vreau sa fumam o tigare si sa tacem.
e un moft faptul ca din cand in cand te sun ca sa-mi spui ce mai faci, unde esti, pe cine iubesti. iti fac un moft vorbindu-ti despre ce mai fac, cum mai sunt, ce planuri mai am si ce vise imi implinesc.
e un moft sa-mi cer sa traiesc frumos. e un moft sa vreau sa vorbesc cu vechiul tu. e un moft sa vreau sa-ti vorbesc despre noua eu si e un moft de-al tau sa nu vrei sa asculti nimic din ceea ce totusi iti spun uneori despre ea.
e un moft felul in care ma descoperi, e un moft felul in care ma revoltam pe tine. e un moft ca acum zambesc impacata cand ma gandesc la tot ce ma revolta.
e un moft felul in care te faci ca nu exist atunci cand sunt in fata ta. au fost un moft lacrimile mele pentru tine si tot un moft e acum si zambetul de pe chipul meu cand ma gandesc la tine.
e un moft al meu sa stau si sa astept . la fel cum e un moft al tau sa nu astepti niciodata nimic.
au fost un moft deciziile mele. de-asta azi e un moft faptul ca nu mai decid eu nimic. e tot un moft faptul ca decizi atat de multe desi spui ca nicio hotarare nu a fost luata de tine si pe niciuna n-ai putut si n-ai sa poti vreodata s-o influentezi.
a fost un moft de-al tau s ama minti. a fost un moft de-al meu sa te cred.
e un moft de-al tau sinceritatea, e un moft de-al meu faptul ca nu mai vreu sa o cred.
e un moft al nostru faptul ca ne vom vedea totusi intr-o zi si poate cel mai mare moft al nostru e ca am facut din ACUM -imposibil si din MAINE- poate purtandu-ne de parca am trai o vesnicie , desi candva am incalcat legea asta spunand ca niciodata noi doi nu vom face asa.
Tuesday, 28 September 2010
-sa stii ca in viata fiecare clipa moare ca sa se nasca alta si tot asa pana la ultima-ala-i apogeul pe care multi nu vor sa-l vada. moartea nu-i altceva decat o alta schimbare, schimbarea ultima din etapa asta daca vrei , da nu-i un sfarsit.
-...o poveste se termina pentru a incepe alta, o iubire se termina pentru a naste alta , un om pleaca pentru a veni un altul....asta nu putem eu sa accept?
-da si asta. vezi, tu, pentru cineva care e atat de ancorat in prezent, de la ultima "moarte" sezsizabila tu n-ai facut altceva decat sa traiesti din trecut.
-...si nu e vorba ca n-am putut...n-am vrut sa merg inainte nu....de ce naiba n-am vrut sa fiu in prezent.
-prostiile tale. el nu mai e in prezent. el e doar in trecut si poate va mai fi in viitor dar ACUM nu!ai priceput!
-nu!am acceptat!...stii..important e sa ne concentram pe nasteri nu? asta vroiai sa-mi spui.
-da.
-si ce s-a nascut dupa "moartea" lui?
-...
-a da!o noua eu!cu libertate deplina si gata de viata!un copil superb pe cale sa devina o femeie puternica...
-..numai tu stii sigur, dar fi la feld e sigura ca s-a nascut de mult un lucru pe care ai refuzat sa-l vezi...oricum..treaba cea mai grea pentru un maestru e sa-si faca elevul sa-si dea seama ca nu mai are nevoie de el.
-ai meditat azi/
-da.
-esti in forma!
-stiu...merci.
-ti-aduci aminte cand am invatat sa mergem pe biciclete?
-da.
-cati ani aveam?
-..nu stiu. eram mici.
-ti-aduci aminte cand mi-a dat drumul sa merg singura am inceput sa urlu si-am cazut.
-da.
-am refuzat sa ma mai urc pe bicileta daca nu ma tinea mama si-apoi...
-ti-a dat drumu' fara sa-ti spuna.si ghici ce?! stiusesi de la bun inceput sa mergi singura...buna analogie! puerila asa , da' ok!
-eu ,de fapt, vroiam sa-ti zic sa mergem maine sa ne plimbam.
-sigur!
-sa mor daca te mint!
-...o poveste se termina pentru a incepe alta, o iubire se termina pentru a naste alta , un om pleaca pentru a veni un altul....asta nu putem eu sa accept?
-da si asta. vezi, tu, pentru cineva care e atat de ancorat in prezent, de la ultima "moarte" sezsizabila tu n-ai facut altceva decat sa traiesti din trecut.
-...si nu e vorba ca n-am putut...n-am vrut sa merg inainte nu....de ce naiba n-am vrut sa fiu in prezent.
-prostiile tale. el nu mai e in prezent. el e doar in trecut si poate va mai fi in viitor dar ACUM nu!ai priceput!
-nu!am acceptat!...stii..important e sa ne concentram pe nasteri nu? asta vroiai sa-mi spui.
-da.
-si ce s-a nascut dupa "moartea" lui?
-...
-a da!o noua eu!cu libertate deplina si gata de viata!un copil superb pe cale sa devina o femeie puternica...
-..numai tu stii sigur, dar fi la feld e sigura ca s-a nascut de mult un lucru pe care ai refuzat sa-l vezi...oricum..treaba cea mai grea pentru un maestru e sa-si faca elevul sa-si dea seama ca nu mai are nevoie de el.
-ai meditat azi/
-da.
-esti in forma!
-stiu...merci.
-ti-aduci aminte cand am invatat sa mergem pe biciclete?
-da.
-cati ani aveam?
-..nu stiu. eram mici.
-ti-aduci aminte cand mi-a dat drumul sa merg singura am inceput sa urlu si-am cazut.
-da.
-am refuzat sa ma mai urc pe bicileta daca nu ma tinea mama si-apoi...
-ti-a dat drumu' fara sa-ti spuna.si ghici ce?! stiusesi de la bun inceput sa mergi singura...buna analogie! puerila asa , da' ok!
-eu ,de fapt, vroiam sa-ti zic sa mergem maine sa ne plimbam.
-sigur!
-sa mor daca te mint!
Monday, 27 September 2010
run
Will you tell me when your lines are fading?
Cos I can't see
I can't see no more
Will you tell me when the song stops playing?
Cos I can't hear
I can't hear no more
She said "I don't know what you're living for"
She said "I don't know what you're living for at all"
He said "I don't know what you're living for"
He said "I don't know what you're living for at all"
But I will run until my feet no longer run no more
And I will kiss until my lips no longer feel no more
And I will love until my heart it aches
And I will love until my heart it breaks
And I will love until there's nothing more to live for
Will you tell me when the fighting's over?
Cos I can't take
I can't take no more
Will you tell me the day is done?
Cos I can't run
I can't run no more
She said "I don't know what you did it for"
She said "I don't know what you did it for at all"
He said "I don't know what you did it for"
He said "I don't know what you did it for at all"
But I will run until my feet no longer run no more
And I will kiss until my lips no longer feel no more
And I will love until my heart it aches
And I will love until my heart it breaks
And I will love until there's nothing more to live for
And I will love until my heart it aches
And I will love until my heart it breaks
And I will love until there's nothing more to live for
Cos I can't see
I can't see no more
Will you tell me when the song stops playing?
Cos I can't hear
I can't hear no more
She said "I don't know what you're living for"
She said "I don't know what you're living for at all"
He said "I don't know what you're living for"
He said "I don't know what you're living for at all"
But I will run until my feet no longer run no more
And I will kiss until my lips no longer feel no more
And I will love until my heart it aches
And I will love until my heart it breaks
And I will love until there's nothing more to live for
Will you tell me when the fighting's over?
Cos I can't take
I can't take no more
Will you tell me the day is done?
Cos I can't run
I can't run no more
She said "I don't know what you did it for"
She said "I don't know what you did it for at all"
He said "I don't know what you did it for"
He said "I don't know what you did it for at all"
But I will run until my feet no longer run no more
And I will kiss until my lips no longer feel no more
And I will love until my heart it aches
And I will love until my heart it breaks
And I will love until there's nothing more to live for
And I will love until my heart it aches
And I will love until my heart it breaks
And I will love until there's nothing more to live for
Tuesday, 21 September 2010
walk of life
e ciudat cum unii oameni nu pot sa planga. e ciudat cum eu nu mai pot sa mai plang. e ciudat cum am ajuns sa rad cand simt ca mi se impaienjenesc ochii de lacrimi.si multe alte lucruri mi se par ciudate.
e greu sa nu-ti pui nicio intrebare timp de o ora. e cumplit sa nu te intrebi nimic o zi intreaga. si e greu sa te simti puternic stiind ca deciziile nu sunt ale tale. nu mai sunt atat de multe lucruri care mi se par grele.
e aiurea ca toti vorbesc despre iubire. e aiurea ca unii o confunda cu sexu. e si mai aiurea ca unii cred ca apogeul vietii e casatoria si intemeierea unei familii. aproape toate lucrurile lumii asteia superficiale sunt cu adevarat aiurea.
e trist sa vezi oameni care mint alti oameni. e trist sa auzi minciuni pe care sa fie absolut necesar sa le crezi. e si mai trist cand te minti singur. si e trist ca nu mai pot sa cred totusi ca tristetea exista cu adevarat desi inca mai pot sa o simt.
e frumos sa fi nostalgic. e frumos sa te bucuri. e frumos sa stii ca scopul iubirii nu e fericirea sau durerea , scopul iubirii e insasi iubirea. e si mai frumos ca pot inca sa iubesc.
e ciudat cum unii oameni pot sa planga de fericire.
mai e putin!inca putin si gata!
there's a drumming noise inside my head
it starts when you're around!
i swear to god that you can hear it
it makes such an all mighty sound!
louder than sirens, louder than bells,
sweater than heaven and harder than hell!
e greu sa nu-ti pui nicio intrebare timp de o ora. e cumplit sa nu te intrebi nimic o zi intreaga. si e greu sa te simti puternic stiind ca deciziile nu sunt ale tale. nu mai sunt atat de multe lucruri care mi se par grele.
e aiurea ca toti vorbesc despre iubire. e aiurea ca unii o confunda cu sexu. e si mai aiurea ca unii cred ca apogeul vietii e casatoria si intemeierea unei familii. aproape toate lucrurile lumii asteia superficiale sunt cu adevarat aiurea.
e trist sa vezi oameni care mint alti oameni. e trist sa auzi minciuni pe care sa fie absolut necesar sa le crezi. e si mai trist cand te minti singur. si e trist ca nu mai pot sa cred totusi ca tristetea exista cu adevarat desi inca mai pot sa o simt.
e frumos sa fi nostalgic. e frumos sa te bucuri. e frumos sa stii ca scopul iubirii nu e fericirea sau durerea , scopul iubirii e insasi iubirea. e si mai frumos ca pot inca sa iubesc.
e ciudat cum unii oameni pot sa planga de fericire.
mai e putin!inca putin si gata!
there's a drumming noise inside my head
it starts when you're around!
i swear to god that you can hear it
it makes such an all mighty sound!
louder than sirens, louder than bells,
sweater than heaven and harder than hell!
Subscribe to:
Posts (Atom)