pentru ca altceva ar fi doar o prostie ....2

I don't wanna be the one that's chasin' you round the town.
I don't wanna be the guy that's wonderin' when you put me down.
I'm here if you want me,
I ain't gonna push and shove
'cause baby all i really want to be is:
balls deep in your love!

I feel like you hang out with guys that you say are friends,
But when you start drinkin' I can see that it all depends.
But I don't mind 'cause you see: my game is tight as a glove
And I can find another woman who wants me:
balls deep in her love!

pentru ca altceva ar fi doar o prostie...

I'm a time bomb tickin'
I'm a man on a mission
I'm a bomb with a short-ass fuse
I got a hundred-dollar bill
And when I dress to kill
I wear my blue suede shoes

And my mama said
The day Elvis died
She prayed that his soul would stay alive
And I believe
Prayers come true
Hollaback, baby, how 'bout you?

I'm the real thang
This ain't a pony show
I'm here to rock the mike
Hollaback, baby, lemme know
I'm the real thang
Ain't no question about it
And I'm gonna stand up and shout it
From every stage I sing!

caci eu iubesc si ochi si buze si morminte...

ADAM...

ma privea cu ochi care radeau si plangeau deopotriva de frumos, umbriti de gene lungi si negre care sa le culeaga lacrimile sau care sa le prinda scanteierile in zborul lor fugar.
nu avea accea privire oachesa sau apriga,dar avea o privire limpede si adanca de claritatea celor mai dureroase adevaruri si a celor mai cutremuratoare trairi. in ochii ei citeai ca intr-o carte deschisa dorinta, setea, bucuria, fiorul, furtuna sau durerea.
arareori ochii ei nasteau luceferi mari ca niste faclii ce durau o secunda, dar curpindeau in esenta lor fiecare nuanta, fiecare fir, fiecare modulatie si fiecare tresaltare a sentimentului care le dadea viata exprimandu-l cum niciun cuvant sau dealtfel nimic altceva nu ar fi putut, de limpede , de complet , de sincer.
iti putea cere totul cu o singura privire, se putea oferi intreaga cu ochii mari si migdalati umbriti de gene lungi si negre...
te putea distruge sau se putea preda deopotriva de usor cu o singura privire. te putea uri sau teputea iubi, te putea bucura sau te putea intrista, te putea damna sau te putea salva cu doar o privire.
un lucru nu puteau face ochii ei: nu te puteau minti.
un lucru avea mai presus de privire: zambetul.cu el putea cuceri si invinge, cu el dezarma sau incuraja, cu el ingheta sau invia pe cei morti.
cu un zambet putea obtine totul, cu un zambet putea darama cele mai puternice ziduri si cu un zambet patrundea pana in inima celor mai fortificate citadele.
cu un zambet cerea si primea totul. cu un zambet daruia ce avea mai de pret,cu un zambet patrundea in tine si tot cu un zambet te parasea golas si trist.
cu un zambet soptea cele mai dulci taine, cu un zambet batjocorea,cu un zambet era copila, cu un altul devenea femeie,cu un zambet imbia si cu altul dezgolea,ca un zambet studiat si lasciv sau unul sincer si naiv.
zambetul ei vesnic mintea.

EVA...

ma privea si pentru prima data nu-i puteam sustine privirea. atunci am inteles ca nu ma privise cu adevarat niciodata pana atunci.
si nu ma privea el; de dincolo de ochii care niciodata nu rasesera, in care vesnic vegheau doua scantei permanent lucide-marturii ale celor mai nobile si inaltatoare idei, omagii ale ratiunii pure si ale iubirii pentru nimic altceva decat pentru intelepciune, de dincolo de ochii in care nu stralucise vreodata trairea , sentimentul sau sublima lor efemeritate si care rareori straluceau ca doua comori pretioase impaienjeniti de lacrimi, ma privea tot ce era sfant si atotputernic in el, ma privea esenta lui , ma privea adevarata lui comoara: ma privea copilul.
si nu-i puteam indura privirea caci ma subjuga, ma prindea, ma ravasea, ma dezgolea si ma sfasia strat cu strat, fir cu fir pana patrundea in adancuri, cele mai intunecare si pretioase dintre adnacuri, iar acolo copilul lui punea stapanire pe sangele meu originar matern , punea stapanire pe esenta mea. se juca nestiutor cu inocenta demonica a copilului ce scoate pestele din apa pentru a-l salva de la inec.
in privirea lui se intalneau esentele noastre , iar a lui o subjuga pe-a mea, o covarsea, o invingea, o cuprindea toata si-o rascolea pana ce o prefacea in scrum. ma cutremura fiorul pe care-l simteam , ma sufocam zguduita si intranta , ma feream de privirea pe care nu o puteam indura dar era prea tarziu; copilul invinsese .
eram a lui caci ochii acelui copil cuprindeau, cucereau si distrugeau.
un singur lucru il trada: zambetul.
zambea atat de cald, atata de rar si de frumos, zambea cand se simtea fericit sau inteles, zambea cand privirea sa cuprindea ceva frumos, zambea cand inceta sa cuprinda, sa cucereasca, sa divizeze sau sa disece, zambea cand era cucerit.
zambea atat de sincer si atata de rar. zambea doar atunci cand se trada pe sine, zambea doar atunci cand isi renega sangele , zambea doar atunci cand era cuprins, cucerit si invins.

cum am ajuns aici?cand am ajuns aici?pe-acelasi pamant sec, uscat si prafuit...cum am ajuns sa respiram acelasi aer sec, uscat si prafuit. cum am ajuns sa ma sufoc singura in propria mea lume?!
la fel cum am putut sa inchid totul intr-o cutie intr-o clipa, s-o arunc atat de departe si sa-mi las lacrimile sa-mi innece amintirile in uitare.
la fel cum am putut sa fug iarasi disperata.sa fug iarasi de mine, sa fug de furtuna, sa fug ca nebuna, sa pic in genunchi si sa blestem divinitatea pentru minunea mea.
am lasat furtuna sa ma prinda din urma , am lasat vantul sa urle prin mine, m-am lasat inneca de propria mea lume, de prorpiul meu neant, de gustul propriei mele disperari.
imi suna in urechi vuiet surd si-l iubesc si -l urasc deopotriva asa cum ma iubesc si ma urasc pe mine, asa cum te iubesc si te urasc pe tine...si e tot ce pot auzi si e tot ce ma tine aici.
si-am deschis ochii si nu mai erai nici tu, disparusem si eu si peste tot era furtuna , furtuna mea, intensitatea mea, ploaia mea, blestemul, trairea, freamatul , seva, rasul si demonicul meu.furtuna era in mine, furtuna eram eu.
imi dezlantuisem propriul iad si ma lasam inghitita de el si auzeam vuietul si vedeam furtuna si gustam amarul si simteam frigul dar inca puteam sa zambesc...
zambeam pentru ca si asta era viata, zambeam pentru ca si asta era sentiment, simteam pentru ca si asta era traire... zambeam pentru ca eram in iad si totusi traim si fiecare clipa era o minune...
zambeam pentru ca eram acasa.

CU DEDICATIE:
ochi pentru ochi si lumea va deveni oarba . (mahatma gandhi)

sale el sol

-nu plange pentru ca s-a terminat...
-zambeste pentru ca s-a intamplat, nu!?pentru ca e atat de incredibil de usor!pentru ca un final BUN e mai valoros ca unul fericit!cine scrie despre fericire, cine o gaseste si impartaseste asta lumii, cine in toata mintea lui a jucat vreodata o comedie a fericrii nu a ironiei, cine s-a innecat cu dulce si nu cu amar?!ce arta ar supravietii fericirii!? nu?!
-revolatata ca de obicei!...toate sentimentele, draga mea, trec, chiar si durerea. doar ideile raman.
-...ca apa si pietrele.
-da. ca apa si pietrele.nimeni n-a spus vreodata ca va fi usor, dar, tu, nu apartii lumii lor, tu nu poti trai acolo oricat de disperat ai vrea asta.
-....eu nu apartin niciunei lumi.
-e prea devreme sa spui asta.acum doar spui prostii pe care nici tu nu le crezi...asculta-i glasul, asculta-i chemarea si intr-o zi vei ajunge acasa.
-stai.
-nu, copila.acum e randul tau sa stai.fii cuminte, revolta-te cat e nevoie, plangi si mananca pamantul, loveste si loveste-te cat e nevoie si asteapta chemarea,si va veni asa cum a venit mereu. urmeaz-o si te va duce unde trebuie.
-trebuia sa aleg chemarea... dintre toate semnele divine eu a trebuit sa aleg chemarea.
-crezi ca tu, ai ales chemarea?!
-da...inainte sa ma nasc am ales sa aud, nu sa vad,nu sa ating sau sa miros. am ales sa aud...
-si atunci de ce renegi o asemenea alegere?
-...va veni curand?
-stii sa-ti raspunzi la asta.si singura....ai grija de tine!

.....stiam ca va veni cand trebuie, dar plecase inainte sa apuc s-o spun....

se apropie...

-n-am zis niciodata ca va fi usor.
-...de ce faci asta?!spune-mi doar atat: de ce faci asta?
-pentru ca jucam dupa regulile tale.
-astea nu sunt regulile mele!
-stiu,dragule,ca nu par a fi regulile tale si-ti spun si de ce: pentru ca atunci cand le-ai impus ai uitat ca ai vrea sa fie respectate doar atunci cand iti convine.
-...esti incredibila!
-nu....nu e vorba de asta. nu e vorba ca nu discern lucrurile care-ti fac rau, nu e vorba ca actionez dupa instinct si te ranesc, chiar nu e vorba despre asta. ceea ce te deranjeaza e ca desi ai vrea sa ma acuzi de multe ori de lucrurile astea stii in sinea ta ca nu te-am ranit niciodata, nu te-am facut niciodata sa suferi sau sa plangi sau macar sa-ti para rau atunci cand nu jucam jocul dupa nicio regula... ai preferat sa spui ca inainte regulile erau ale mele si te-a deranjat atata de tare incat ai impus tu unele noi in locul altora care n-au existat doar ca sa te poti agata de ceva. ei bine : iata-ne!agata-te....
-..stai!
-nu pot. ne vede lumea.

"nu pot vorbi atunci cand ma doare...pot doar scrie."

narcis si gura de aur

despre esenta, adevarata gasire de sine, despre libertate,euforie, viata si parfum de madona...despre diferente si 'arta" de a trai departe de cei pe care-i iubesti mai putin decat iti iubesti libertatea sau viata.

Dar eu iti spun: acestea sunt literele cu care a scris Dumnezeu lumea.