'What you call love was invened by guys like me to sell nylons.'

Eu nu vorbesc de dragoste, eu vorbesc de sex. Eu chiar nu vorbesc de incredere sau de promisiuni. Eu vorbesc de placerea carcala care te face sa gemi, sa urli si sa vrei mai mult pana la epuizare. Restul e nimic. Restul e tacere acoperita de zgomote stridente care sa-ti distraga atentia de la faptul ca nimeni nu spune nimic.
Si acum vine si intrebarea: 'Dar EL?'. EL e tata, e fratele, e unghiul, e iubitul, e pritenul, e figura masculina care ofera, protejeaza si ingrijeste. E vocea care trebuie sa spuna 'totul este si va fii bine'. Bineinteles ca e intruchiparea tuturor slabiciunilor mele si bineinteles ca printre ele se numara si speranta ca nu am dreptate si bineinteles speranta ca il voi avea mereu doar pentru mine. Asta iar e o prostie de-a femeilor pentru ca stiu foarte clar ca lumea e plina de EI. N-am nevoie de unul permanent, n-am nevoie de unul pentru restul vietii, dar am un fel ciudat de a ma agata de lucrurile bune la care se adauga incapatanarea de a nu le da drumul atunci cand stiu ca lumea asta vrea.
Nu-mi sta in fire sa testez o legatura, sa dau cu picioru si sa arunc cu noroi doar ca sa vad daca 'cainele' e destul de loial si iubitor sa se intoarca la picioarele stapanului. Si poate ca e mai bine asa.
Vezi tu, cand Teodoreanu a creat-o pe Olguta eu am vrut sa fiu nimeni sau poate uneori draga de Monica. Recitindu-l pe domnul Teodoreanu, chestie de care nu mi-e jena si nu vad motive pentru care ar trebui sa-mi fie, am realizat ca imi doream sa fiu Olguta. Dar eu nu sunt Olguta- mie imi lipseste prospetimea, fragezimea si energia aia care revigoreaza pe nesimtite. Eu sunt batrana, lenesa si miros a zile puturoase care imbie la caldura si bunastare printre asternuturi si fum de tigara. Si poate ca nu e nimic rau in asta sau poate ca e. Nu mai e nimeni sa-mi spuna ca infig singura cutitul in rana sau ca-mi fac rau. Si de-asta nu mai plang nici eu ca bocitoarele holbandu-ma in gol ca o nabuna si intrebandu-am ce dracu a vrut sa spuna. Drept sa-ti spun nici acum nu inteleg desi teorii ar fi destule sa explice fenomenul. Una din ele spre exemplu, ar fi ca prin felul individului de a se atasa de oameni care nu-l vor isi face singur rau ca un animal dobitoc. Dar cine dracu sunt eu sa spun vorbe asa de mari?!