Printre multe teorii inutile pe care le-am bagat pe gat ca pastilele era si una conform careia nu parasim niciodata acel loc numit si cunoscut drept 'acasa'. Oriunde am fi, emotional sau fizic, ne intoarcem mereu la acelasi 'acasa' care nu-si schimba semnificatia nici geografic nici fizic nici psihic- la fel cum mama e numai una. Ca circuitul apei in natura. Si stau si ma gandesc dar oamenii care nu au cunoscut un 'acasa' unde se intorc?! Eu unde ma intorc 'acasa'?!
Eu ce-am lasat in urma?! Mie ce mi-a ramas?!
Nimic....si oamenii cred ca sunt trista. Dar eu stiu mai bine ca tot ce cred ei ca au e praf si pulbere. Eu stiu mai bine ca pamantul din care ti-ai smuls radacinile e tot pamant si nu e mai bun ca niciun altul si ca odata ce ti-ai smuls radacinile pamantul ala trebuie lasat.
Si o sa las si acest pamant, mai repede si mai suor decat l-am lasat pe cel vechi caci asa merg cei care nu au un 'acasa'.
Si unde-as ajunge daca m-as intoarce mereu?! Si ce-as mai cunoaste daca as sta?! As mai pleca daca ar fi sa stiu ca ma intorc mereu la acelasi 'acasa'?! Ce-as mai iubi in viata daca as fi mereu infipta in acelasi pamant?!
Si-n fata unui zeu suprem eu gresesc si ei au dreptate. In fata unui zeu supream eu spun lumii sa se desire si omenirii sa se distruga,caci eu ii ignor baza si temelia si fundatia, eu nu-i urmez religia. Dar o fac! Inevital toti o facem! Credinta si practica ei nu au nimic in comun. Cineva m-a intrebat odata ce-i mai ramane unui actor caruia i-ai sterge si lua toate rolurile. Eu am spus ca nimic. Mi s-a spus ca gresesc i-ar ramane esenta, ar ramane el cel adevarat. Si m-am convins de asta: unui actor caruia ii iei practica credintei sale ii ramane credinta in forma ei pura. Dar cine sunt eu sa spun vorbe asa mari?1
Indrug baliverne! Si mai bine ii las pe adeptii lui Exuperi sa-si preamareasca zeul si sa iubeasca temelia lumii asteia : un ciclu imbecil in care 'acasa' e mereu acelasi.
No comments:
Post a Comment