Terapie...lumea asta nebuna spune ca toti avem nevoie de ea pentru ca e un ald mod de-a face bani catalogand oameni si impunand norme ale normalitatii (bine asta e motivul real; motivul bun e ca nimeni nu poate fi considerat normal).Suntem toti nebuni dar unii suferim de nebunii similare.
Dar sa le lasam dracu de generalitati!Si eu ca si multi altii suntem satuli de ineptii ca general, universal , normal dar discutia asta alta data.
Ca sa raman in tema totusi ...am facut terapie.Toate soiurile de terapie: credinta, habotnicie, rasfat, diciplina militara,psiholog, budism , bioenergie, taoismn.Am avut si eu terapeutii mei: Dumnezeu ortodox, Dumnezeu in general,psiholog,logoped,doctor, guru, maestru,eu.Am facut toate soiurile de terapie de cand ma stiu pentru ca nu am fost ca ceicalti copii, apoi nu am fost ca celelalte fetite, apoi nu am fost ca ceilalti adolescenti, apoi nu am fost ca celelalte domnisoare, acum nu sunt ca celelalte femei.
Dar daca ma intrebi pe mine am fost "perfect normala".M-am jucat cand am fost mica chiar daca nu cu jucarii, am avut inocenta demonica si de asemenea rautatea diabolica a copiilor fata de semenii mei, nu am fost un copil singur:l-am avut mereu pe fratele meu, am crezut si mi-am pirdut credinta, am avut obsesii, am fost indragostita, as indrazni sa spun ca am iubit.Am avut planuri si vise si mi le-am spulberat pe toate. Am sperat si eu ca orice om , am plans si am ras ca orice om , m-am bucurat si m-am intristat, am fost la inmormantari , la nunti si la botezuri.Am citit carti si reviste, m-am uitat la televizor, am mancat , am baut , am barfit, am avut prieteni si i-am pierdut, m-am cautat pe mine si dracu stie ce s-a intamplat.
Inainte de a pleca insa am realizat ca tot ceea ce credeam eu a fi mai special si mai sacru la viata mea era doar o alta forma de terapie.O terapie care a functionat ca toate celelalte; mi-a dictat noi norme ale normalului, a mutat granitele in alte teritorii dar a fost tot terapie.
Am realizat ca maestrul meu nu era un om deosebit, era un om ca toti ceilalti: un om care poate a avut curajul sa infrunte viata si lumea mai mult ca toti ceilalti , dar a pierdut la fel ca toti ceilalti!Dar nu ar fi putut admite asta niciodata!Inainte de a pleca am realizat ca eu si terapeutul cu care lucrasem de un an si jumatate nu vorbeam aceeasi limba, niciodata nu o vorbisem ...fusese totul in capul meu.
Daca mi-a venit sa plang?Da.Daca am facut-o!? Bineinteles ca nu.Daca mai are importanta acum? Ca toate lucrurile care trec la diateza pasiva, timpul trecut : NU.
No comments:
Post a Comment