lumea nu e despre mine

-scuze!eram ..
-iti ceri prea multe scuze.n-are rost!
-ce mai faci? esti bine?
-da.
-nu esti bine ... ce-ai?
-sunt bine! si oricum nu de asta vroiam sa dau de tine.
-bine. nu vrei sa-mi spui.
-vroiam sa-ti spun sa te culci mai devreme in seara asta , da?
-da..o sa ma culc mai devreme . sper sa si adorm.
-pa.

cineva mi-a spus odata ca asta se imtampla atunci cand ... ma rog. oamenii nu pot renunta la dumnezeu fara sa puna nimic in loc. atunci n-am inteles prea bine: am crezut ca oamenii care renunta la dumnezeu pun in locul lui stiinta, progresul, matematica, logica si rationamentul pur. nu e asa! toate astea la un loc nu sunt suficiente pentru a inlocui ideea de dumnezeu. si azi am inteles: oamenii care renunta la dumnezeu pun in locul lui un alt dumnezeu.
am inteles ca poti renunta la religie, poti renunta la nume, poti renunta la biblii si scripturi personalizate, poti renunta la biserici si la institutii , poti renunta la dumnezeu insa nu poti renunta la IDEEA DE DIVINITATE! nu poti renunta la credinta, in indiferent ce forma a ei, in indiferent ce raport , indiferent ce idol sau ideologie ai slavi.

-de ce crezi ca e asa?
-nu stiu...mai conteaza?! ...din frica, din egoism, pentru ca suntem oameni, pentru ca un om care nu crede in nimic e un om mort. e totuna!
-chiar e totuna?
-e totuna pentru mine.
-...e totuna si pentru credinta ta,deci?
-...poate ca e chiar credinta mea.
-nu... nu asta e credinta ta. poate ar fi mai bine pentru tine sa fie asa.
-parca noi nu credeam in bine si rau.
-eu nu cred!tu, insa, doar o spui.
-..poate...
-hai!sa mergem acasa.
-...nu inca!mai stai putin cu mine...
-haide, ana...


...dar pot sa o fac sa fie!