...

-daca ai avea vr-un pic de sange-n tine ai tacea dracu' in fata mea!
-credeam ca am trecut peste asta .
-cu "in fine", "stii tu" si mutat doi metri mai incolo ori de cate ori iti pute tie a cacat nu treci peste nimic!
-...e a cata tigara pe ziua de azi?
-poate iti fut vr-una!
-gata!

nu mai fusesem de mult asa dracoasa. imi ocupasem timpul cu legumitul si-mi oferisem mie sansa de a fi melancolica , nostalgica si dramatica.unii ar spune penibil. cred ca le-as replica: "hai sictir!"macar asa ar intelege toti "semizeii" si "prealuminatii" fara a ma chinui eu sa le explic ce spunea cioran prin silogismele durereii despre cei ce zic ca "nu e bine sa pui la suflet". imi spusesem de mai multe ori ca 'gata!a trecut suficient timp!" dar m-am tot trezit cazand inapoi in mocirla aia calduroasa, omniprezenta si vesnic nealterata. e usor sa nu vrei nimic. am facut asta pana cand nu mi-am mai zis nimic -asa macar nu m-a durut sa ma vad iar intr-un loc din care puteam sa jur ca tocmai plecasem.
am incetat sa mi-o mai spun deci a incetat sa-mi mai pese la un moment dat daca imaginatia imi juca feste sau nu . "pana mea faca ce-o vrea!". si m-am trezit vrand ceva ce nu mai vrusesem pana atunci. am verificat putin terenul inainte ca sa fiu sigura ca nu mi se pare . nu mi-am dat seama daca era real sau nu , dar macat temporar imi puteam ocupa timpul vrand altceva decat nimic.
cica secretul ne-a fost revelat.

-ai venit cu tancuri!
-si-am daramat biserici...
-fara sa construiesti nimic in loc!
-..cum am putut, oare!?
-scarba!
-ehe!eu sunt mic copil!
-...imi pare rau c-ai suferit!imi pare rau ca tu ai suferit atata , imi pare rau ca te doare!imi pare rau ca esti nefericita!dar nu esti mai presus de ei daca in loc sa-ti construiesti o casa mai frumoasa tu le darami pe ale altora!nu ma fa nefericit doar pentru ca tu esti nefericita!
-..idiotule!ti-am daramat bisericle ca sa-ti poti construi altele noi, intr-o lume sigura pe care ti-ai ales-o!nu la granita dintre doua hauri!fara a te balansa prosteste intre doua prapastii nestiind daca sa alegi fericirea sau o "soarta mai demna de oamenii superiori"!nu sunteti in stare sa treceti peste suferinta! va orbiti singuri! va taiati aripile zbierand disperati ca nu mai puteti sa zburati! eu macar imi asum ce am ales, cretinule. am scopuri mai mari decat a fi chit cu "lumea asta rea"!

cel putin credeam ca am plecat de tot. nu m-am mai intors niciodata in locul ala fizic , dar mintea ma purta mereu inapoi la usa aia trantita cu multa sete de ura si furie oarba.ma asezam cuminte cu genunchii la piept si priveam in gol cand ma intorceam acolo -vroiam sa reinviu furia aia.se facuse suferinta.al dracu timp o metamorfozase! si stiam ca n-am sa mai pot s-o mai simt vreodata la fel cum stiam ca nu poti fuma de doua ori aceeasi tigare. ma aducea cineva inapoi in cele din urma. daca era dupa mine cred ca as fi ramas acolo : locul ala era cald , omniprezent si vesnic nechimbat. oricum asa ajunsese sa fie totul in jur. numai ca era rece! oriunde as fi fost as fi fost singura singura -nu ma mai deranja , dar nu vroiam sa-mi inghete mainile. imi placeau mainile mele....

-n-ai invatat nimic.
-...poate nu chiar nimic....am invatat ca dreptatea mi-o fac io.
-..hai, gata...
-trec peste tine daca nu am incotro!
-n-ai nici tu, atata sange!

as fi zis ca are dreptate daca mi-ar mai fi pasat ce vrea lumea sa auda.