din ciclul : ABERATII MOHORATE!
batea vantul surd prin mine , dar era cald.
era liniste moarta in mine si stiam totusi ca vine furtuna.
curgeau bobite de apa pe obrajii mei , dar erau calde.
auzeam strigate disperate, mereu neauzite si ma minteam ca nu vin din mine.
vedeam un cer senin sperand sa scap de "bacovianul" din mine.
ma innecam intr-o privire calda, pana la limita durerii fizice pe care mi-o provoca.
imi scuturam capul tresarind cand imi aminteam ca pot totusi SA SIMT.
agonizam intr-o tacere absurda si inutila cand simteam o durere pe cat de cosmogonica pe atat de demna a fi escatologica. ****ce-am dat-o p-asta!
imi acceptam umila soarta empiric.***
incepeam sa constientizez cat de mult aveam nevoie de durere ca sa gasesc ce cautam.
bucuria nastea un zambet aproape insesizabil, caci pe mine ma cautam.
respiratii sacadate ma insoteau pana la cea pe care o uitasem si o lasasem undeva intr-un noian de haos insipid, imaterial, incolor.***mai e nevoie de ceva?
instincte primare si filozofii complexe ma duceau la ea.
si ea era eu de acum o secunda, era inca in mine.
o libertate euforica ma inunda, doar o secunda.
imi aprindeam tigarea, si-atat.
sufeream intr-o mare de calm magmatic, redescoperind-o iarasi pe ea.
si-mi aminteam aproape teatral de ce o lasasem in urma.
ma innecam iara intr-o privire calda, pana la limita durerii fizice pe care mi-o provoca.
ploua in mine , dar cu stropi calzi de vara
No comments:
Post a Comment