Scumpa mea,
Iti scriu din patria mama a mancarii bune cu gustul careia am inceput iarasi sa ma obisnuiesc de cand m-am intors in tara.Da, iubita mea, iti scriu de la o masuta din lemn de cires, umbrita de panza alba cu reclame de "bun gust" , langa o biserica catolica care mi-a revelat ideea de pluriperspectivism mai degraba decat pe cea de divinitate,de pe terasa "improvitaza" direct pe stradutele pavate cu piatra cubica ale Piatei Mici din Sibiu.Improvizez si eu niste dubii si-ti spun ca dupa atatia ani tot Unionul dintre toate locurile din lumea asta unde mi-a fost dat sa imbuc cate ceva are mancare mai buna chiar decat la mama acasa.
Ti-as fi scris pe fuga sau deloc daca nu era locul asta sa-mi aminteasca de vremuri stravechi...patronul, un tip cat se poate de anteprenor si in aceeasi masura de consecvent -pana si gustul frappe-ului astuia e acelasi-, a venit cu o idee tare faina : ii lasa pe doritori sa scrie pe hartie veche si arsa la lumanare cele mai dragi "Amintiri din copilarie".Stii ca nu pot sa rezist unei astfel de provocari asa ca am profitat de activarea memoriei involuntare si am scris Unionului despre "o Timisoara aproape uitata a unor veri de aur, cerand iertare de la un Sibiu al unor toamne de plumb".Vazand cat poetism clasicist imi activeaza toata atmosfera asta, am hotarat sa semnez anonim, nu inainte sa las amintire oricui va fi vrednic sa citeasca citatul celebru al Virginiei Woolf.
Si daca am reusit sa te bag intr-o stare de nostalgie sunt absolut sigura ca e placuta si mai ales bine-venita. Si profitand de scrisoarea asta tin sa te anunt ca acum 3 zile mi-a venit ideea unui mic turneu-si asta elucideaza misterul pozitiei mele geografice- pe care l-am pus la punct din biroul parasit directorului in "dulcele stil clasic": am pus mana pe telefon si am sunat prieteni vechi si mai ales dornici oricand de o revedere spontana.Ca atare, in seara asta,spectacol la Gong.Spre marea mea surpindere, s-au vandut biletele , desi toata treaba n-a avut parte nici de un minim decent de mediatizare-bineinteles, asta a fost un prilej pe care stii ca nu-l puteam rata, de a primi multe , multe, laude si multi , multi lauri de glorie-.Stii tu, chestii de-astea care tie nu-ti mai fac de mult nicio placere.Ce-i drept e un spectacol penibil de degradare umana asa ca te pot intelege pana in punctul in care trebuie sa-mi amintesc ca tocmai savurand astfel de spectacole gratuite poti sa te perfectionezi in meseria asta.
Dar sa lasam lucrurile astea marunte.Te rog sa o anunti si pe scumpa mea fiica de plecarea mea si promit ca am sa-mi fac timp sa-i scriu macar o vedere, daca nu o scrisoare din Targu Mures.
Si cum tot am intrat in acest subiect...o iubesc pe Veronica, si oricat de denaturata mi s-ar putea reprosa ca sunt, sunt totusi mama si doar o alta mama ar putea intelege ce inseamna asta.Stiu ca suna a cel mai teatral cliseu, dar unele adevaruri exact asa se spun.Asa ca din moment ce copilul meu a avut toata increderea-si pe buna dreptate- sa-ti incredinteze tie o parte din framantarile ei, am sa te rog cum am mai facut-o de atatea ori si cum stiu sigur ca am s-o mai fac si de azi ianinte sa ai grija de ea cu aceeasi severitate , tact si intelepciune cu care ai avut grija si de mama ei candva.
Pentru inceput as putea sa-ti recomand o cura de muzica clasica-macar de capitolul cultura generala, ma pot oricand lauda cu mandria-mi caracteristica ca m-am ocupat in cresterea copilului meu.La fel ca si mine prefera corzile clapelor si pe Vivaldi lui Chopin la orice ora din zi si din noapte.Stiu ca asta iti e suficient cat sa-ti faci o idee despre cum ai sa incepi sa o "dresezi" in vizita pe care nu trebuie sa-mi spui ca sa stiu ca o pregatesti in sensul asta.
Poate nu am fost eu o mama exceptionala, dar imi pot da seama cand copilul meu are probleme-oricat de inventate sau oricat de exagerate.Iti urez spor la munca cu mica mofturoasa, desi sunt de pe acum sigura ca amintirile si nostalgia iti vor face probleme mai mari decat lipsa nativa de obedienta a Veronicai.
Reverente,
Actrita.
PS: Sa nu aiba nimeni impresia ca ma prosteste: Maetre a disparut!De ce?
Friday, 8 July 2011
si poate...
Scumpa Sofia,
Scrisoarea ta n-a fost nimic in comparatie cu faptul ca i-ai spus Actritei ca iti scriu -sau ar trebui sa-i spun mama, pentru orice eventualitate- . Serios!Chiar nu e de-ajuns ca a "suferit" toata viata ei pentru faptul ca nu mi-a placut teatrul, acum vrei s-o "omori" cu alte revelatii de-un tragism inimaginabil?!
Acum nu pot avea incredere nici macar in faptul ca nu a citit scrisorile , cu atat mai mult cu cat stiu cat de mult isi iubeste ea meseria!
Si da! Ai perfecta dreptate cand spui ca am mostenit toate exagerarile astea de prost gust de la ea, si da ai dreptate ca tot dramatismul asta exagerat i-l datorez ei , dar te rog nu-mi reprosa ca n-am facut niciodata nimic ca sa ma descotorosesc de toate astea!Te rog chiar sa-ti amintesti ca am renuntata la teatru si la orice avea tangenta cu el -in masura in care s-a putut- tocmai din acest motiv!Si te mai rog sa ignori tonul revoltat cu care sar de cur in sus si ma zbat sa ma apar , desi stiu ca sunt mama intreaga...
Sofia,stiu ca "poate" nu e tocmai cuvantul tau preferat, dar poate ar fi trebuit sa o ascult pe mama de la bun inceput, si sa imi accept originile in loc sa mi le reneg.Si in mod normal as fi pedepsita pentru asta si nimeni nu m-ar lua in serios , dar am marele vantaj ca sunt oricumm singura si nu ma aude nici dracu!A da! Si tu esti departe...si pana nu apari tu, poti sa-mi scrii cate in luna si-n stele...cuvintele parca nu mai au niciun sens.Vreau foarte tare sa te vad!
Oricum, intre timp lucrutrile s-au mai miscat putin prin "vagauna plictiselii" -ca sa citez din marii clasici- si imi pregatesc o evadare binemeritata.Am sa-ti dau detalii cand vom fi fata in fata.
Atat mai am de zis...
Te imbratisez cu drag,
Vero.
PS: Nu ma mai lua in seama!
PS2:Actrita cred ca joaca o comedie- prea imi arunca maxime gratuite.
Scrisoarea ta n-a fost nimic in comparatie cu faptul ca i-ai spus Actritei ca iti scriu -sau ar trebui sa-i spun mama, pentru orice eventualitate- . Serios!Chiar nu e de-ajuns ca a "suferit" toata viata ei pentru faptul ca nu mi-a placut teatrul, acum vrei s-o "omori" cu alte revelatii de-un tragism inimaginabil?!
Acum nu pot avea incredere nici macar in faptul ca nu a citit scrisorile , cu atat mai mult cu cat stiu cat de mult isi iubeste ea meseria!
Si da! Ai perfecta dreptate cand spui ca am mostenit toate exagerarile astea de prost gust de la ea, si da ai dreptate ca tot dramatismul asta exagerat i-l datorez ei , dar te rog nu-mi reprosa ca n-am facut niciodata nimic ca sa ma descotorosesc de toate astea!Te rog chiar sa-ti amintesti ca am renuntata la teatru si la orice avea tangenta cu el -in masura in care s-a putut- tocmai din acest motiv!Si te mai rog sa ignori tonul revoltat cu care sar de cur in sus si ma zbat sa ma apar , desi stiu ca sunt mama intreaga...
Sofia,stiu ca "poate" nu e tocmai cuvantul tau preferat, dar poate ar fi trebuit sa o ascult pe mama de la bun inceput, si sa imi accept originile in loc sa mi le reneg.Si in mod normal as fi pedepsita pentru asta si nimeni nu m-ar lua in serios , dar am marele vantaj ca sunt oricumm singura si nu ma aude nici dracu!A da! Si tu esti departe...si pana nu apari tu, poti sa-mi scrii cate in luna si-n stele...cuvintele parca nu mai au niciun sens.Vreau foarte tare sa te vad!
Oricum, intre timp lucrutrile s-au mai miscat putin prin "vagauna plictiselii" -ca sa citez din marii clasici- si imi pregatesc o evadare binemeritata.Am sa-ti dau detalii cand vom fi fata in fata.
Atat mai am de zis...
Te imbratisez cu drag,
Vero.
PS: Nu ma mai lua in seama!
PS2:Actrita cred ca joaca o comedie- prea imi arunca maxime gratuite.
Lupoaica batrana iubirea
Draga mea,
Sper din tot sufletul ca lucrurile sunt bine si ca plictiselaa aia morbida pe care trebuie sa o induri nu te-a impins la prostii prea mari.Nu uita : 4 shot-uri fac lumea mai frumoasa , 8 shot-uri fac lumea prea frumoasa!
Si te rog inca o data -pentru ca sunt convinsa ca ai uitat de foarte multe ori pana acum- sa nu disperi! Gandeste-te la perioada asta ca la o lectie despre rabdare- lectie pe care eu n-am apucat niciodata s-o invat si uite unde am ajuns.... si sunt absolut sigura, oricat de mult mi-ar rani asta orgoliul , ca nu vrei sa ajungi ca mine.
Dar pana sa-ti dau ocazia sa-mi amintesti ca sunt ultimul om in masura sa-ti dea tie lectii de viata am sa-ti induc subtil ideea ca stiu ca esti mai mult decat capabila sa evadezi din vagauna plictiselii si sa dai si tu o fuga prin "imprejurimi" mai departate. Si nu! nu incerc sa-ti induc ideea de a ma vizita, desi, daca intr-adevar evadezi si nu vii mai intai sa ma vezi ar fi frumos sa incerci sa nu aflu.(Macar in sensul asta stiu ca ai fost suficient de bine educata!)
Cat despre lucruri mai putin deranjante...Louis, directorul, a plecat si a lasat intreg teatrul in paragina.Cu toata ca poate ar trebui sa fiu revoltata, am iubit si am respectat la omul asta tocmai faptul ca intotdeauna a facut exact ceea ce a vrut si exact cand a vrut- un asemenea grad de libertatae,in ochii mei, face absolut orice actiune, oricat de culpabila, demna de admirat.
Bineinteles ca plecarea lui, desi ne-a lasat putin prea dezorganizati, nu a oprit spectacolele sa se tine lant...ba , chiar din contra!Tot haosul asta a facut ca spectacole sa fie de dimineata pana seara: in aer liber, pe strada, in localurile de lume buna si din cand in cand chiar si in teatru.Nimeni nu stie cu certitudine exact ce , cum si pe unde se joaca in niciun moment al zilei dar publicul pare mai doritor ca oricand si evadarea asta din salile de teatru (unde apropos nu mai merge aerul conditionat) ne-a facut pana si pe noi mai creativi si mai liberi in exprimare.Publicul nu e mai grovaz ca de obicei, dar ne adora!
Eu joc momentan o piesa de-a mea, bine pusa la punct de Louis inainte de a se tira. Se cheama "O moarte obisnuita"-ce-i drept nu asta a fost titlul ei initial, dar stii ca cedez la insistentele oricarui om care ma poate convinge ca o prostie e oricand binevenita.Probabil Louis mi-ar spune vreo doua daca ar stii. Stii tu, ceva in genul "macar o data sa faci si tu ceva cu cap!" si daca ar fi vorba de oricine altcineva i-as replica ceva curvistin si usuratec, dar in fata omului asta , scumpa mea, pur si simple plec capul cu o umilinta care nu mi-a stat niciodata in fire in afara scenei.Cred ca si tie ti-ar placea tipul asta-dar te avertizez e genul vanatorului.*
Revenind la piesa, cred ca te va incanta sa afli ca a fost inspirata chiar de tine....am pus punctele de suspensie ca sa-ti dea suficient timp sa te prinzi ca titlul e metafora a temei, iar tema e plictiseala. Daca nu esti revoltata pana la Dumnezeu, te invit sa o vezi cu ochii tai.(Sunt sigura ca daca nu te-ai lua atat de tare in serios , ti-ar placea sigur.)
Si acum am sa incerc sa te inveselesc cu o povestioara.A venit de curand printre noi, la insistentele lui Louis -care uneori nu inceteaza cu faptele de caritate**-, o tanara comedianta cu un chef exceptional pentru tragedie si pentru drama.Imi amintea atat de mult de mine incat nu m-am putut abtine sa nu o pasez pe mainile altciuva.(Stii ca ma feresc de responsabilitati ca de dracu', dar macar chestia asta mi-o asum.)Cum a venit la insistentele lui si la adaosul insistentelor mele, Louis a fost cel care a preluat-o si care s-a spetit incercand s-o invete cate ceva despre comedie, dar fetita asta e irecuperabila: e facuta pentru drama si ceva din adancul ei o face sa se agate cu ghearele de asta.(Gurile rele spun ca a reusit sa-l innebuneasca si ca motivul plecarii lui e chiar ea, dar stii ca nu ma bag in culise cu figurantii.)
Cu adevarat comic la o poveste atat de "trista" e continuarea: fetita se simte in al noualea cer si nimeni nu o condamna pentru asta, in schimb,a interpretat binecuvantarea lui Louis ca pe o chestie de merit,iar asta e ceva ce nimeni nu poate ierta.Si cum actorii sunt ca ardelenii: nici nu uitam , nici nu iertam ,dar ne pricepem de minune sa dam impresia, ii oferim lumea.Joaca in piesa "Vara vietii ei" si intr-adevar asta chiar va fi vara vietii ei.Ceea ce ,insa, ne face pe toti sa-i inghitim toanele de diva, nasul pe sus si mofturile de prost gust e certitudinea ca va urma "toamna vietii ei".***
Am sa inchei povestea asta de cancan cu o ultima anecdota.Stii ca teatrul ala e viata mea, si pe deasupra mai am si eu o varsta care mi-a creat de bine de rau si un renume- te-am invatat dintotdeauna: ce-i al tau e al tau!-.E absolut normal ca orice tanara diva aspiranta sa stie cand are de-a face cu o veterana, e o poveste veche de cand lumea, cu o batalie care se da mai ales in afara scenelor , dar in cladirea teatrului.Tanara noastra comedianta -care crede-ma, nu aduce deloc a comedianta lui Reymont- stie si ea acest lucru.Ce-mi place mie e ca batalia se da doar in capul ei.( Probabil ti-e si tie clar ca fatuca asta n-are cum sa reziste mai mult de un sezon in teatrul asta , si nici talentul n-o ajuta prea mult sa combata cumva asta.)Ceea ce trebuie sa invete-si voi avea grija s-o faca - e sa nu se ascunda de inamic atunci cand terenul de lupta e de fapt unul neutru. Ai fi murit de ras sa vezi ce isterie a creat la Opera , cand aparand la balcon insotita de un domn despre care se zvonea ca ar avea niste conturi de reglat cu mine****, ma vede intr-unul din balcoanele laterale si nu stie cum sa se mai ascunda.I-am facut un serviciu disparand elegant , dar stii ca asemenea fapte nu-mi stau in fire in afara scenei,asa ca m-am intors destul de curand -exact cat sa-i las timp "porumbitei" sa se linisteasca - si spre surprinderea mea fiascoul a inceput din nou. Cum n-aveam chef de "ratele si vanatorii"- stii ca ma duc la opera pentru opera- am ignorat complet fiascoul iscat de purtarile copilaresti(si eu mi-o asum in oarecare masura pe a mea, dar sa nu exageram , am tactul de a parea o doamna), pe care bineinteles ca "lumea buna" l-a savurat mai mult decat "Liliacul" lui Strauss-fiul.
Iubita mea, te rog sa nu indraznesti sa ma acuzi de rautate, pentru ca indiferent de acuzele aduse eu am un alibi imbatabil : sunt o actrita.Pe langa asta, stii foarte bine ca eu n-am aparut niciodata la balcon ca sa joc "ratele si vanatorii" sau ca sa ma feresc de privirile iscoditoare si orice femeie trebuie sa stie ca indiferent de profesie sau statut social, acele priviri trebuie infruntate cu mandria cea mai aroganta si o deosebita eleganta nu cu inocenta unei caprioare moarte.Dar lumea asta a inceput sa uite ce insemana a fi om cu eleganta : toti suntem parsivi , egoisti si animalici, dar cei care stiu asta n-o fac niciodata cu grosolanie.
As fi vrut sa ma pot supara pe tine pentru ca ii scrii Sofiei , in loc sa imi scrii mie dar mi-am amintit ca nici eu n-o tratam altfel pe mama.Bine... asta imi cam darama toate parerile cu privirile la faptul ca eu te-am crescut pe tine altfel , dar se pare ca in esenta toti preluam cate ceva de la sustinatorii nostrii legali, dar iubita mea, esti destul de mare incat sa-ti dai seama ca nu esti obligata sa ma iubesti si mai ales esti destul de mare incat sa fii ferita de mitul ca de la mine nu ai luat nimic.
Pana data viitoare, stai calma, Sofia a avut suficienta discretie incat sa nu-mi spuna nimic despre continutul scrisorilor tale , pe care doar a avut "proasta inspiratie"-sa nu faci niciodata pleonasme decat daca contextul e potrivnic- de a ale lasa pe masa asa ca pot inca sa mai sper sa primesc vesti de la tine.
Te iubesc mult de tot,
MAMA.
*daca nu stii care e tipul vanatorului pana acum sunt prea dezamagita ca sa-ti mai explic.
**eu am cam insistat pe langa Louis sa faca ceva caritate cu un tanar talent , pe motiv ca asta ne-ar spori popularitatea si ne-ar prinde foarte bine o "gura de aer proaspat".
***cauta in jurnalele mele daca nu sunt sigilate : sempembrie, octombrie si noiembrie acum vreo 18 ani si vezi acolo ale tineretii valuri!
****esti prea mica ca sa stii lucruri din-astea!
Sper din tot sufletul ca lucrurile sunt bine si ca plictiselaa aia morbida pe care trebuie sa o induri nu te-a impins la prostii prea mari.Nu uita : 4 shot-uri fac lumea mai frumoasa , 8 shot-uri fac lumea prea frumoasa!
Si te rog inca o data -pentru ca sunt convinsa ca ai uitat de foarte multe ori pana acum- sa nu disperi! Gandeste-te la perioada asta ca la o lectie despre rabdare- lectie pe care eu n-am apucat niciodata s-o invat si uite unde am ajuns.... si sunt absolut sigura, oricat de mult mi-ar rani asta orgoliul , ca nu vrei sa ajungi ca mine.
Dar pana sa-ti dau ocazia sa-mi amintesti ca sunt ultimul om in masura sa-ti dea tie lectii de viata am sa-ti induc subtil ideea ca stiu ca esti mai mult decat capabila sa evadezi din vagauna plictiselii si sa dai si tu o fuga prin "imprejurimi" mai departate. Si nu! nu incerc sa-ti induc ideea de a ma vizita, desi, daca intr-adevar evadezi si nu vii mai intai sa ma vezi ar fi frumos sa incerci sa nu aflu.(Macar in sensul asta stiu ca ai fost suficient de bine educata!)
Cat despre lucruri mai putin deranjante...Louis, directorul, a plecat si a lasat intreg teatrul in paragina.Cu toata ca poate ar trebui sa fiu revoltata, am iubit si am respectat la omul asta tocmai faptul ca intotdeauna a facut exact ceea ce a vrut si exact cand a vrut- un asemenea grad de libertatae,in ochii mei, face absolut orice actiune, oricat de culpabila, demna de admirat.
Bineinteles ca plecarea lui, desi ne-a lasat putin prea dezorganizati, nu a oprit spectacolele sa se tine lant...ba , chiar din contra!Tot haosul asta a facut ca spectacole sa fie de dimineata pana seara: in aer liber, pe strada, in localurile de lume buna si din cand in cand chiar si in teatru.Nimeni nu stie cu certitudine exact ce , cum si pe unde se joaca in niciun moment al zilei dar publicul pare mai doritor ca oricand si evadarea asta din salile de teatru (unde apropos nu mai merge aerul conditionat) ne-a facut pana si pe noi mai creativi si mai liberi in exprimare.Publicul nu e mai grovaz ca de obicei, dar ne adora!
Eu joc momentan o piesa de-a mea, bine pusa la punct de Louis inainte de a se tira. Se cheama "O moarte obisnuita"-ce-i drept nu asta a fost titlul ei initial, dar stii ca cedez la insistentele oricarui om care ma poate convinge ca o prostie e oricand binevenita.Probabil Louis mi-ar spune vreo doua daca ar stii. Stii tu, ceva in genul "macar o data sa faci si tu ceva cu cap!" si daca ar fi vorba de oricine altcineva i-as replica ceva curvistin si usuratec, dar in fata omului asta , scumpa mea, pur si simple plec capul cu o umilinta care nu mi-a stat niciodata in fire in afara scenei.Cred ca si tie ti-ar placea tipul asta-dar te avertizez e genul vanatorului.*
Revenind la piesa, cred ca te va incanta sa afli ca a fost inspirata chiar de tine....am pus punctele de suspensie ca sa-ti dea suficient timp sa te prinzi ca titlul e metafora a temei, iar tema e plictiseala. Daca nu esti revoltata pana la Dumnezeu, te invit sa o vezi cu ochii tai.(Sunt sigura ca daca nu te-ai lua atat de tare in serios , ti-ar placea sigur.)
Si acum am sa incerc sa te inveselesc cu o povestioara.A venit de curand printre noi, la insistentele lui Louis -care uneori nu inceteaza cu faptele de caritate**-, o tanara comedianta cu un chef exceptional pentru tragedie si pentru drama.Imi amintea atat de mult de mine incat nu m-am putut abtine sa nu o pasez pe mainile altciuva.(Stii ca ma feresc de responsabilitati ca de dracu', dar macar chestia asta mi-o asum.)Cum a venit la insistentele lui si la adaosul insistentelor mele, Louis a fost cel care a preluat-o si care s-a spetit incercand s-o invete cate ceva despre comedie, dar fetita asta e irecuperabila: e facuta pentru drama si ceva din adancul ei o face sa se agate cu ghearele de asta.(Gurile rele spun ca a reusit sa-l innebuneasca si ca motivul plecarii lui e chiar ea, dar stii ca nu ma bag in culise cu figurantii.)
Cu adevarat comic la o poveste atat de "trista" e continuarea: fetita se simte in al noualea cer si nimeni nu o condamna pentru asta, in schimb,a interpretat binecuvantarea lui Louis ca pe o chestie de merit,iar asta e ceva ce nimeni nu poate ierta.Si cum actorii sunt ca ardelenii: nici nu uitam , nici nu iertam ,dar ne pricepem de minune sa dam impresia, ii oferim lumea.Joaca in piesa "Vara vietii ei" si intr-adevar asta chiar va fi vara vietii ei.Ceea ce ,insa, ne face pe toti sa-i inghitim toanele de diva, nasul pe sus si mofturile de prost gust e certitudinea ca va urma "toamna vietii ei".***
Am sa inchei povestea asta de cancan cu o ultima anecdota.Stii ca teatrul ala e viata mea, si pe deasupra mai am si eu o varsta care mi-a creat de bine de rau si un renume- te-am invatat dintotdeauna: ce-i al tau e al tau!-.E absolut normal ca orice tanara diva aspiranta sa stie cand are de-a face cu o veterana, e o poveste veche de cand lumea, cu o batalie care se da mai ales in afara scenelor , dar in cladirea teatrului.Tanara noastra comedianta -care crede-ma, nu aduce deloc a comedianta lui Reymont- stie si ea acest lucru.Ce-mi place mie e ca batalia se da doar in capul ei.( Probabil ti-e si tie clar ca fatuca asta n-are cum sa reziste mai mult de un sezon in teatrul asta , si nici talentul n-o ajuta prea mult sa combata cumva asta.)Ceea ce trebuie sa invete-si voi avea grija s-o faca - e sa nu se ascunda de inamic atunci cand terenul de lupta e de fapt unul neutru. Ai fi murit de ras sa vezi ce isterie a creat la Opera , cand aparand la balcon insotita de un domn despre care se zvonea ca ar avea niste conturi de reglat cu mine****, ma vede intr-unul din balcoanele laterale si nu stie cum sa se mai ascunda.I-am facut un serviciu disparand elegant , dar stii ca asemenea fapte nu-mi stau in fire in afara scenei,asa ca m-am intors destul de curand -exact cat sa-i las timp "porumbitei" sa se linisteasca - si spre surprinderea mea fiascoul a inceput din nou. Cum n-aveam chef de "ratele si vanatorii"- stii ca ma duc la opera pentru opera- am ignorat complet fiascoul iscat de purtarile copilaresti(si eu mi-o asum in oarecare masura pe a mea, dar sa nu exageram , am tactul de a parea o doamna), pe care bineinteles ca "lumea buna" l-a savurat mai mult decat "Liliacul" lui Strauss-fiul.
Iubita mea, te rog sa nu indraznesti sa ma acuzi de rautate, pentru ca indiferent de acuzele aduse eu am un alibi imbatabil : sunt o actrita.Pe langa asta, stii foarte bine ca eu n-am aparut niciodata la balcon ca sa joc "ratele si vanatorii" sau ca sa ma feresc de privirile iscoditoare si orice femeie trebuie sa stie ca indiferent de profesie sau statut social, acele priviri trebuie infruntate cu mandria cea mai aroganta si o deosebita eleganta nu cu inocenta unei caprioare moarte.Dar lumea asta a inceput sa uite ce insemana a fi om cu eleganta : toti suntem parsivi , egoisti si animalici, dar cei care stiu asta n-o fac niciodata cu grosolanie.
As fi vrut sa ma pot supara pe tine pentru ca ii scrii Sofiei , in loc sa imi scrii mie dar mi-am amintit ca nici eu n-o tratam altfel pe mama.Bine... asta imi cam darama toate parerile cu privirile la faptul ca eu te-am crescut pe tine altfel , dar se pare ca in esenta toti preluam cate ceva de la sustinatorii nostrii legali, dar iubita mea, esti destul de mare incat sa-ti dai seama ca nu esti obligata sa ma iubesti si mai ales esti destul de mare incat sa fii ferita de mitul ca de la mine nu ai luat nimic.
Pana data viitoare, stai calma, Sofia a avut suficienta discretie incat sa nu-mi spuna nimic despre continutul scrisorilor tale , pe care doar a avut "proasta inspiratie"-sa nu faci niciodata pleonasme decat daca contextul e potrivnic- de a ale lasa pe masa asa ca pot inca sa mai sper sa primesc vesti de la tine.
Te iubesc mult de tot,
MAMA.
*daca nu stii care e tipul vanatorului pana acum sunt prea dezamagita ca sa-ti mai explic.
**eu am cam insistat pe langa Louis sa faca ceva caritate cu un tanar talent , pe motiv ca asta ne-ar spori popularitatea si ne-ar prinde foarte bine o "gura de aer proaspat".
***cauta in jurnalele mele daca nu sunt sigilate : sempembrie, octombrie si noiembrie acum vreo 18 ani si vezi acolo ale tineretii valuri!
****esti prea mica ca sa stii lucruri din-astea!
Thursday, 7 July 2011
gunpowder and lead
Tare am impresia, copila draga, ca umorul asta al tau ti se sterge de pe fata atunci cand ar trebui mai mult ca oricand sa ti se pastreze. Nu cred ca ai ras cand ai aflat de ce Maetre nu mai petrece timp cu tine, nu cred ca ai ras cand l-ai vazut pe Charles, nu cred ca ai ras nici la prostiile debitate de rudele tale de sange-indiferent despre care din ei imi vorbeai- si cu certitudine nu cred ca zambetul ala lasciv pe care-l afisezi in prezenta barbatilor are vreo treaba cu rasul.
Dar n-am ce-ti face ...ai mostenit tragismul asta de prost gust care te face sa exagerezi orice nimic si sa sari calul de fiecare data cand ar trebui sa stai potolita. Si pe cat de tare nu ai nicio vina ca ai mostenit asta - si nu te grabi sa arunci cu vina in stanga si in dreapta- pe atat de tare e vina ta ca nu vrei sub nicio forma sa faci "o donatie", indiferent cui.
Si crede-ma ca daca cineva ar avea sanse sa ma enerveze tu ai fii sigur aceea. Alte observatii nu cred ca are rost sa ti le fac, m-as repeta si vad ca de indrugat esti in stare sa ti le indrugi si singura.
As mai putea si eu ca si tine sa te previn cu responsabilitatea asta extraordinara pe care ti-o asumi tu pentru actiunile altora.Eu as pune pariu -pentru ca asta ti-ar placea sigur- ca vine din vina , o straveche vina pe care am simtit-o la tine din prima clipa, dar pe care cumva o renegi si amani de foarte multa vreme sa te descotorosesti de ea. Dar cu privire la asta iti las impresia ca ai sansa sa ma combati.
As mai putea si eu sa-ti spun ca intr-adevar duci o viata paradoxala-asta pentru ca iti plac expresiile astea cand vine vorba sa vorbesti despre tine- si culmea e ca ai nevoie de liniste , foarte multa liniste si solitudine.Dar, scumpa mea, nimic nu se poate pune cu vartejul frenetic al unei vieti zgomotoase!Asta intr-adevar ma ingrijoreaza!
Si ai merita probabil sa fiu mult mai dura de atat, dar n-am sa fac nimic altceva decat sa astept un moment in care sa pot veni sa te vizitez. Probabil ai nevoie de asta mai mult ca oricand acum...
Te pup, copila,
Sofia.
PS:Ce-i al tau e-al tau!
Dar n-am ce-ti face ...ai mostenit tragismul asta de prost gust care te face sa exagerezi orice nimic si sa sari calul de fiecare data cand ar trebui sa stai potolita. Si pe cat de tare nu ai nicio vina ca ai mostenit asta - si nu te grabi sa arunci cu vina in stanga si in dreapta- pe atat de tare e vina ta ca nu vrei sub nicio forma sa faci "o donatie", indiferent cui.
Si crede-ma ca daca cineva ar avea sanse sa ma enerveze tu ai fii sigur aceea. Alte observatii nu cred ca are rost sa ti le fac, m-as repeta si vad ca de indrugat esti in stare sa ti le indrugi si singura.
As mai putea si eu ca si tine sa te previn cu responsabilitatea asta extraordinara pe care ti-o asumi tu pentru actiunile altora.Eu as pune pariu -pentru ca asta ti-ar placea sigur- ca vine din vina , o straveche vina pe care am simtit-o la tine din prima clipa, dar pe care cumva o renegi si amani de foarte multa vreme sa te descotorosesti de ea. Dar cu privire la asta iti las impresia ca ai sansa sa ma combati.
As mai putea si eu sa-ti spun ca intr-adevar duci o viata paradoxala-asta pentru ca iti plac expresiile astea cand vine vorba sa vorbesti despre tine- si culmea e ca ai nevoie de liniste , foarte multa liniste si solitudine.Dar, scumpa mea, nimic nu se poate pune cu vartejul frenetic al unei vieti zgomotoase!Asta intr-adevar ma ingrijoreaza!
Si ai merita probabil sa fiu mult mai dura de atat, dar n-am sa fac nimic altceva decat sa astept un moment in care sa pot veni sa te vizitez. Probabil ai nevoie de asta mai mult ca oricand acum...
Te pup, copila,
Sofia.
PS:Ce-i al tau e-al tau!
I'm goin' home, gonna load my shotgun
Wait by the door and light a cigarette
If he wants a fight, well now he's got one
And he ain't seen me crazy yet
He slapped my face and he shook me like a rag doll
Don't that sound like a real man?
I'm gonna show him what little girls are made of
Gunpowder and lead!
Wait by the door and light a cigarette
If he wants a fight, well now he's got one
And he ain't seen me crazy yet
He slapped my face and he shook me like a rag doll
Don't that sound like a real man?
I'm gonna show him what little girls are made of
Gunpowder and lead!
and it goes like this again
Draga Sofia,
Am sa reiau scrisoarea asta de unde am lasat-o pe cea anterioara sperand ca raspunsul tau intarzie pentru ca astepti continuarea si banuind ca adevarul e altul(ceva ce tine de faptul ca morala aia e atat de lunga incat nici pana acum nu ai terminat scrisoarea).
Sper ca ti-a placut si tie ideea pe care am avut-o cu scrisorile astea.E ceva inedit.
Probabil ti-ai dat seama din ce am apucat sa-ti povestesc pana acum ca cel mai linistit lucru pe care l-am facut a fost sa ma asez la "masa de scrisori" si sa-ti scriu. Si mai stiu si ca a sunat mai mult a barfa decat a aspovedanie dar stii ca niciodata n-am vazut niciun sens in a pupa poala popii.Si ca sa mai scurtam din morala ta tin sa fac inca o observatie: ca scrisoarea aia a avut mai mult umor decat tragedie si ca orice indrazneala de a ma plange de ceva care poate pune zambetul pe buze-si nu nega ca fata aia a ta serioasa si contemplativa s-a deformat putin cand ai citit randurile mele- ar trebui sa fie iertata. Si pe deasupra indraznesc sa-ti spun ca ar trebui sa fie departe de tine gandul de a-mi reprosa ca ma plang mai rau ca o muiere, cand n-am incercat altceva decat sa privesc si eu mai amuzata lucrui care inainte aveau tenta de tragic si pentru asta numai mie pot sa-mi multumesc.Dar gata ca prevad ca o sa reusesc intr-o buna zi sa te enervez si pe tine si nu ma subestima: am talentul asta.
Tot din sectiunea "caut scuze pentru chestii pe care le fac de la bun inceput stiind ca sunt condamnabile": probabil singura prezenta feminina din viata mea mi-a facut zilele astea doua observatii demne de luat in calcul cand scrii o scrisoare si te gandesti la viata ta (ideea ca lista ei s-ar termina aici e similara ideei catolicilor cum ca platind bisericii averea ta ti se vor ierta pacatele, iubirea lui Dumnezeu fiind direct proportionala cu suma investita de tine):
Unu: Beau in fiecare zi de vreo saptamana.Si nu ma opresc asupra acestei observatii nici pentru a rade si nici pentru a o analiza, ma opresc pentru ca imi aduce aminte de o seara faina petrecuta in compania ei cand am baut tequila cu o pofta senzatioanla de ras si de betie si care s-a incheiat din pacate putin cam devreme.Dar cum sunt adepta ideei ca toate lucrurile se petrec la timpul lor , tin sa numesc pentru posteritate ca n-am sa mai fac greseala de a-i spune vreunui chelner ca frisca in engleza nu se zice tot frisca si ca e senzational sa poti sa faci haz de necaz pe ardeleneste.
Acum serios te-am pierdut! Altceva vroiam sa spun si presupun ca te-ai lamurit si tu, de atata lucru, asta daca nu cumva iti puneai problema cat am la bord acum.Renuntasem la un moment dat sa mai cred ca alcoolul te poate ajuta, pentru ca ajunsese sa ma bage in depresii-asta se intampla la perioada respectiva- dar vad ca uneori e exact ce ai nevoie ca sa "spargi gheata" si ca sa mai diminuezi din plictiseala.Nu vorbesc de excese acum, vorbesc ...fara sesn acum.E o alinare si poate sa o nege oricine, chiar e o alinare.
Doi:Ca sa o scurtez tin sa-i multumesc ca mi-a amintit o alta vorba veche de-a unei adevarate lady:
"Cea care-si asteapta cavalerul in armura stralucitoare sa nu uite niciodata ca va trebui sa curete dupa calul lui!"(Zsa Zsa Gabor)
Incepusem sa uit asta si stii ce mi se intampla mie cand incep sa vreau sa iubesc mai mult decat o fac deja.
In rest, scumpa mea, lucrurile sunt exact asa cum trebuie sa fie: nici bine, nici rau.
Pot sa-ti povestesc despre vreo 2000 de euro care-mi lipsesc cu desavarsire, dar stii ca eu nu-mi pun problema pana cand nu e chiar timpul sa ma confrunt cu ea -si nu poti nega ca probabil e cel mai bun lucru pe care-l fac-.
Mai pot sa-ti povestesc si de legea sangelui si felul in care suna ea scrisa, dar asta as prefera sa o facem fata in fata.Nu cred ca pot face abstractie de reactia ta insesizabila atunci cand chiar discutam lucruri din-astea shpirituale(Lasand glumele la o parte, chiar nu glumesc cu discutia asta).
Mai pot sa-ti umplu pagini despre vise de amor si nu pot sa umplu nici doua randuri cu concretizarea lor si daca e ceva ce chiar imi doresc in acest moment( in care rareori mai gasesti carti care sa vorbeasca despre cum ma simt) pe care stiu ca-l intelegi si il accepti nu cu lipsa de ingrijorare(poti sa incerci sa minti tu, calmo, am darul de-a citi adevarul si printre randurile scrise cel mai marunt!)e sa fiu exact acolo unde sunt!
Astept false incurajari si mai ales putina militarie.Si stiu ca e mult ceea ce cer, dar daca e cineva in stare sa faca asta pentru mine aceea esti tu-nici nu vreau sa aud de Maetre si daca indrajnesti macar sa pui problema asa te invit cateva zile aici sa te lamuresti ca cel putin uneori mai pot si eu judeca cu luciditate.
Mai pot umple doua randuri despre el, dar nu-mi permit si inca il iubesc prea mult.
Te sarut cu drag,
Vero
PS:Ma plang mai rau ca o muiere.
Am sa reiau scrisoarea asta de unde am lasat-o pe cea anterioara sperand ca raspunsul tau intarzie pentru ca astepti continuarea si banuind ca adevarul e altul(ceva ce tine de faptul ca morala aia e atat de lunga incat nici pana acum nu ai terminat scrisoarea).
Sper ca ti-a placut si tie ideea pe care am avut-o cu scrisorile astea.E ceva inedit.
Probabil ti-ai dat seama din ce am apucat sa-ti povestesc pana acum ca cel mai linistit lucru pe care l-am facut a fost sa ma asez la "masa de scrisori" si sa-ti scriu. Si mai stiu si ca a sunat mai mult a barfa decat a aspovedanie dar stii ca niciodata n-am vazut niciun sens in a pupa poala popii.Si ca sa mai scurtam din morala ta tin sa fac inca o observatie: ca scrisoarea aia a avut mai mult umor decat tragedie si ca orice indrazneala de a ma plange de ceva care poate pune zambetul pe buze-si nu nega ca fata aia a ta serioasa si contemplativa s-a deformat putin cand ai citit randurile mele- ar trebui sa fie iertata. Si pe deasupra indraznesc sa-ti spun ca ar trebui sa fie departe de tine gandul de a-mi reprosa ca ma plang mai rau ca o muiere, cand n-am incercat altceva decat sa privesc si eu mai amuzata lucrui care inainte aveau tenta de tragic si pentru asta numai mie pot sa-mi multumesc.Dar gata ca prevad ca o sa reusesc intr-o buna zi sa te enervez si pe tine si nu ma subestima: am talentul asta.
Tot din sectiunea "caut scuze pentru chestii pe care le fac de la bun inceput stiind ca sunt condamnabile": probabil singura prezenta feminina din viata mea mi-a facut zilele astea doua observatii demne de luat in calcul cand scrii o scrisoare si te gandesti la viata ta (ideea ca lista ei s-ar termina aici e similara ideei catolicilor cum ca platind bisericii averea ta ti se vor ierta pacatele, iubirea lui Dumnezeu fiind direct proportionala cu suma investita de tine):
Unu: Beau in fiecare zi de vreo saptamana.Si nu ma opresc asupra acestei observatii nici pentru a rade si nici pentru a o analiza, ma opresc pentru ca imi aduce aminte de o seara faina petrecuta in compania ei cand am baut tequila cu o pofta senzatioanla de ras si de betie si care s-a incheiat din pacate putin cam devreme.Dar cum sunt adepta ideei ca toate lucrurile se petrec la timpul lor , tin sa numesc pentru posteritate ca n-am sa mai fac greseala de a-i spune vreunui chelner ca frisca in engleza nu se zice tot frisca si ca e senzational sa poti sa faci haz de necaz pe ardeleneste.
Acum serios te-am pierdut! Altceva vroiam sa spun si presupun ca te-ai lamurit si tu, de atata lucru, asta daca nu cumva iti puneai problema cat am la bord acum.Renuntasem la un moment dat sa mai cred ca alcoolul te poate ajuta, pentru ca ajunsese sa ma bage in depresii-asta se intampla la perioada respectiva- dar vad ca uneori e exact ce ai nevoie ca sa "spargi gheata" si ca sa mai diminuezi din plictiseala.Nu vorbesc de excese acum, vorbesc ...fara sesn acum.E o alinare si poate sa o nege oricine, chiar e o alinare.
Doi:Ca sa o scurtez tin sa-i multumesc ca mi-a amintit o alta vorba veche de-a unei adevarate lady:
"Cea care-si asteapta cavalerul in armura stralucitoare sa nu uite niciodata ca va trebui sa curete dupa calul lui!"(Zsa Zsa Gabor)
Incepusem sa uit asta si stii ce mi se intampla mie cand incep sa vreau sa iubesc mai mult decat o fac deja.
In rest, scumpa mea, lucrurile sunt exact asa cum trebuie sa fie: nici bine, nici rau.
Pot sa-ti povestesc despre vreo 2000 de euro care-mi lipsesc cu desavarsire, dar stii ca eu nu-mi pun problema pana cand nu e chiar timpul sa ma confrunt cu ea -si nu poti nega ca probabil e cel mai bun lucru pe care-l fac-.
Mai pot sa-ti povestesc si de legea sangelui si felul in care suna ea scrisa, dar asta as prefera sa o facem fata in fata.Nu cred ca pot face abstractie de reactia ta insesizabila atunci cand chiar discutam lucruri din-astea shpirituale(Lasand glumele la o parte, chiar nu glumesc cu discutia asta).
Mai pot sa-ti umplu pagini despre vise de amor si nu pot sa umplu nici doua randuri cu concretizarea lor si daca e ceva ce chiar imi doresc in acest moment( in care rareori mai gasesti carti care sa vorbeasca despre cum ma simt) pe care stiu ca-l intelegi si il accepti nu cu lipsa de ingrijorare(poti sa incerci sa minti tu, calmo, am darul de-a citi adevarul si printre randurile scrise cel mai marunt!)e sa fiu exact acolo unde sunt!
Astept false incurajari si mai ales putina militarie.Si stiu ca e mult ceea ce cer, dar daca e cineva in stare sa faca asta pentru mine aceea esti tu-nici nu vreau sa aud de Maetre si daca indrajnesti macar sa pui problema asa te invit cateva zile aici sa te lamuresti ca cel putin uneori mai pot si eu judeca cu luciditate.
Mai pot umple doua randuri despre el, dar nu-mi permit si inca il iubesc prea mult.
Te sarut cu drag,
Vero
PS:Ma plang mai rau ca o muiere.
and it goes like this
Draga Sofia,
Scumpa mea, nu prea stiu de unde sa incep cu scrisoarea asta. La dracu! Cred ca am innebunit-GENUL MEU de innebunit.
Unu: Toata lumea imi spune ca sunt indragostita si am inceput sa-i cred si uite cum am pierdut doua zile citind "Legaturi primejdioase" doar doar sa pot si eu sa bag mana in foc de ceva. Am terminat prin a fii si mai in ceata cu privire la obiectul afectiunii mele si cu o durere de cap.
Cu ocazia asta-pana nu uit-carti! carti! si carti!
Doi: S-a intors Charles acaca.M-ai vazut: m-am purtat exemplar-sau aproape exemplar- pe toata durata absentei sale. L-am vazut si am reactionat, dar de data asta nu i-am tinut niciun set de predici subtile sau grosolane. De data asta m-am jucat pana cand l-am facut iara sa cedeze si sa-mi dea ce-i cer.Nu prea am scuze , desi sunt sigura ca daca incerc pot sa-ti insir cel putin doua.(Poti sa nu citesti daca nu vrei:de la un timp simt nevoia de a-mi demonstra ca inca mai pot-CRIZA VARSTEI MIJLOCII LA 19 ANI!- si doi: serios, nu pot sa ma lupt cu nevoia de a-i plati macar odata toate ...gata!Ajunge!)
Trei:L-am innebunit pe un "biet sarman"-stii tu in felul clasic al pustoaicelor care par putintel mai proaste decat sunt. Ai fi ras sa innebunesti, bineinteles ca dupa toata tarasenia nu te-ai fi abtinut sa nu imi zici de vreo doua, dar pana si tie ti-ar fi placut sa-i vezi mutra cand mi-a cerut un numar de telefon. Tot ce-mi amintesc din discutie e ca eu eram destul de pilita incat sa explic ca pana la concentratia de 94% allcolul cu concentratie mare se obtine prin evaporarea apei, dar la 94% amestecul devine o substanta omogena si singura modalitate de a mai elimina apa e prin reactie cu varul nestins.De aici toata discutia i-a dat apa la moara tipului sa incerce sa-mi explice diferenta intre whisky si whiskey- stii , tu! chestii de lifesyle si retete culinare cu gust.In final n-a mai explicat nimic , dar nu cred ca asta a fost motivul pentru care nu i-am dat numarul.
A!Ca sa nu uit si de asta: pe "Viorel" l-a apucat iara cheful de "deranj".Nu stiu de unde mi-a plesnit asta cu Viorel, dar stiu sigur ca nu e nevoie sa ma explic.Bineinteles ca lucrurile nu stau diferit de data trecuta si eu sunt la fel de putin -daca nu mai putin- dispusa sa ma "deranjez".Totusi nu ca-mi place sa rad de "suferintele" oamenilor dar nu-mi pot ascunde un zambet cand ma gandesc la vorba aia veche a Actritei : fie roata si patrata tot se mai intoarce-o data.
Patru: Din plictiseala sau poate datorita unei vieti monotone-verdict pentru care nu-mi atribui drepturile de autor- am inceput sa fac atatea copilarii si atatea mofturi incat am ajuns sa mi se atribuie un mesaj cu versuri din Stanescu.
Asta o sa-ti placa si tie si pana nici tu n-ai sa poti sa-mi zici vreo doua!
Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?...
Am crezut ca pic de pe scaun!Bine, aveam si eu niste pretentii de la Maetre -prost!Nu-mi mai tine predica asta ca m-am ocupat singura!- sa recunoasca ca nu e al meu in primul rand dupa versuri, Nichita , mesajul transmis in mod direct- exaxt in ordinea asta.
-M-a apucat o extraordinara bunadispozitie de cand iti scriu si am asa o pofta de putin umor-
L-am rugat pe Maetre macar sa se lamureasca intre ei pentru ca vezi ,tu, ironia, face ca eu sa chiar il sun la scurt timp pe om care-mi multumea ca din cauza mea mai citeste si el putin Nichita. Daca as fi priceput calumea ca din cauza mea probabilas fi reactionat si as fi dres-o cumva, dar pricepand ca din cauza lui Maetre am tacut putin mirata, dar nu mai mirata decat am fost in ultimul timp de purtarile schimbatoare ale oamenilor din jur.
Cinci:Asta o sa fie probabil singurul pasaj serios din toata scrisoarea asta si pentru ca e tot ce chiar merita sa citesti, dar nu pentru ca as considera ca mai e nevoie, am sa-l ingros : nu-L mai inteleg!Stiu ca e acolo, stiu ca imi vorbeste,Il aud, dar nu-l mai pot descifra....
Mai am o droaie de povestit , dar trebuie sa fug si deja nu-mi mai incap prea multe lucruri intr-o scrisoare.
PS: Stiu de pe acum ca o sa-mi spui pe un ton dezamagit ca trebuie sa ma linistesc , ca trebuie sa-mi musc limba si sa nu mai reactionez atat. Stiu ca-mi vei tine o predica subtila si nu una grosolana cum considerai initial si asta nu pentru fraza ingrosata.
Te imbratisez cu drag,
Vero.
PS2:Stiu ca versurile de Nichita m-au scapat.Va fii sigur si o partea a doua a scrisorii.
Scumpa mea, nu prea stiu de unde sa incep cu scrisoarea asta. La dracu! Cred ca am innebunit-GENUL MEU de innebunit.
Unu: Toata lumea imi spune ca sunt indragostita si am inceput sa-i cred si uite cum am pierdut doua zile citind "Legaturi primejdioase" doar doar sa pot si eu sa bag mana in foc de ceva. Am terminat prin a fii si mai in ceata cu privire la obiectul afectiunii mele si cu o durere de cap.
Cu ocazia asta-pana nu uit-carti! carti! si carti!
Doi: S-a intors Charles acaca.M-ai vazut: m-am purtat exemplar-sau aproape exemplar- pe toata durata absentei sale. L-am vazut si am reactionat, dar de data asta nu i-am tinut niciun set de predici subtile sau grosolane. De data asta m-am jucat pana cand l-am facut iara sa cedeze si sa-mi dea ce-i cer.Nu prea am scuze , desi sunt sigura ca daca incerc pot sa-ti insir cel putin doua.(Poti sa nu citesti daca nu vrei:de la un timp simt nevoia de a-mi demonstra ca inca mai pot-CRIZA VARSTEI MIJLOCII LA 19 ANI!- si doi: serios, nu pot sa ma lupt cu nevoia de a-i plati macar odata toate ...gata!Ajunge!)
Trei:L-am innebunit pe un "biet sarman"-stii tu in felul clasic al pustoaicelor care par putintel mai proaste decat sunt. Ai fi ras sa innebunesti, bineinteles ca dupa toata tarasenia nu te-ai fi abtinut sa nu imi zici de vreo doua, dar pana si tie ti-ar fi placut sa-i vezi mutra cand mi-a cerut un numar de telefon. Tot ce-mi amintesc din discutie e ca eu eram destul de pilita incat sa explic ca pana la concentratia de 94% allcolul cu concentratie mare se obtine prin evaporarea apei, dar la 94% amestecul devine o substanta omogena si singura modalitate de a mai elimina apa e prin reactie cu varul nestins.De aici toata discutia i-a dat apa la moara tipului sa incerce sa-mi explice diferenta intre whisky si whiskey- stii , tu! chestii de lifesyle si retete culinare cu gust.In final n-a mai explicat nimic , dar nu cred ca asta a fost motivul pentru care nu i-am dat numarul.
A!Ca sa nu uit si de asta: pe "Viorel" l-a apucat iara cheful de "deranj".Nu stiu de unde mi-a plesnit asta cu Viorel, dar stiu sigur ca nu e nevoie sa ma explic.Bineinteles ca lucrurile nu stau diferit de data trecuta si eu sunt la fel de putin -daca nu mai putin- dispusa sa ma "deranjez".Totusi nu ca-mi place sa rad de "suferintele" oamenilor dar nu-mi pot ascunde un zambet cand ma gandesc la vorba aia veche a Actritei : fie roata si patrata tot se mai intoarce-o data.
Patru: Din plictiseala sau poate datorita unei vieti monotone-verdict pentru care nu-mi atribui drepturile de autor- am inceput sa fac atatea copilarii si atatea mofturi incat am ajuns sa mi se atribuie un mesaj cu versuri din Stanescu.
Asta o sa-ti placa si tie si pana nici tu n-ai sa poti sa-mi zici vreo doua!
Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?...
Am crezut ca pic de pe scaun!Bine, aveam si eu niste pretentii de la Maetre -prost!Nu-mi mai tine predica asta ca m-am ocupat singura!- sa recunoasca ca nu e al meu in primul rand dupa versuri, Nichita , mesajul transmis in mod direct- exaxt in ordinea asta.
-M-a apucat o extraordinara bunadispozitie de cand iti scriu si am asa o pofta de putin umor-
L-am rugat pe Maetre macar sa se lamureasca intre ei pentru ca vezi ,tu, ironia, face ca eu sa chiar il sun la scurt timp pe om care-mi multumea ca din cauza mea mai citeste si el putin Nichita. Daca as fi priceput calumea ca din cauza mea probabil
Cinci:Asta o sa fie probabil singurul pasaj serios din toata scrisoarea asta si pentru ca e tot ce chiar merita sa citesti, dar nu pentru ca as considera ca mai e nevoie, am sa-l ingros : nu-L mai inteleg!Stiu ca e acolo, stiu ca imi vorbeste,Il aud, dar nu-l mai pot descifra....
Mai am o droaie de povestit , dar trebuie sa fug si deja nu-mi mai incap prea multe lucruri intr-o scrisoare.
PS: Stiu de pe acum ca o sa-mi spui pe un ton dezamagit ca trebuie sa ma linistesc , ca trebuie sa-mi musc limba si sa nu mai reactionez atat. Stiu ca-mi vei tine o predica subtila si nu una grosolana cum considerai initial si asta nu pentru fraza ingrosata.
Te imbratisez cu drag,
Vero.
PS2:Stiu ca versurile de Nichita m-au scapat.Va fii sigur si o partea a doua a scrisorii.
Subscribe to:
Posts (Atom)