-si ce-ai facut cu tot ce simteai?
-am incuiat tot intr-o cutie...(am expirat fumul gros cu reflexii albe de luna)
-( a mai tras un fum) si cutia?
-am aruncat-o...undeva departe intr-un ocean infinit numit trecut.
-ce poeta esti!
-nu-s singura....n-am fost , nici n-o sa fiu.
-si ai pierdut-o de tot?
-asta-i intrebarea!....nu.inca mai pot s-o gasesc oricand vreau.
-si sa zicem c-ai vrea acum.
-as gasi-o.
-si ai tine-o in maini recunoscand ca e ea.
-asa...
-ai deschide-o?
-....nu stiu.(eram sincera si se vedea asta)
-bun! nu azi! nici maine! nici poimaine! candva...ai deschide-o?!
-(am inceput sa rad) cine-s eu sa vorbesc de viitor?!pana acum nu mi- adat decat tzepe timpu' asta.
-se oftica pe prezent. prea il iubesti doar pe el.
-pe prezent adica?
-da...pe prezent adica.
-poate o s-o deschid iar. acum nu cred ca as face-o, totusi.
-...de ce?
-la ce dracu m-am mai chinuit sa inchid tot acolo?!
-da...corect!
-multumesc.
-si ce-o sa faci acum?!
-...o sa continui sa simt fericirea asta cat va dura dupa care ...o sa astept enervata si nerabdatoare sa vina...alta!
-asta e fericire?ce simti tu acu'?
-....da!
-chiar te crezi!ma sperii.asta e eliberare, e o euforie trecatoare, da' nu-i fericire.
-si ce e fericirea daca nu o euforie trecatoare?!ce e daca nu e eliberare!/ ce e daca nu e vindecare!?
-....asta e pentru tine.
-si n-ajunge?!
-...deocamdata da.
-deocamdata e PREZENT.
-ba si daca n-o sa vina!?
-sincer ...viitoru' m-a urat dintotdeuna ...da' asta pana s-ajunga prezent.
-(radea) imbatabila!
***scriu numa' porcarii cand nu sunt depresiva:))
Friday, 28 May 2010
Wednesday, 26 May 2010
dracu mai stie cat!
-imi place cum miroase paru' tau.(fusese, ce-i drept, mai bine ca data trecuta si acum nu facea decat sa incerce sa indrepte lucrurile, desi el nu gresise cu nimic. ceda in fata mea si nici n-o contientiza, dar in mine domnea acelasi omniprezent NIMIC. m-am inotrs cu fata catre el evitand sa-i suflu fumu' in fata, asta in ochii mei era deja un sacrificiu)esti misto!(fiecare fibra din el spera sa-i raspund, dar ca sa nu tradeze asta a inchis ochii si si-a intors el fata de la mine. ma salvase fara sa vrea de la a vorbi.mi-am lipit totusi buzele de umarul lui o data, de doua ori, de trei ori-deja ii provocam dureri fizice asa ca m-am oprit cu un pufait cald-prea tarziu!m-am trezit in curand cu mana in jurul gatului lui si o privire care nu avea de gand sa ma mai fixeze prea mult timp, jenant de aproape de mine.am sacrificat o parte din nimicu' ala -nimic minus nimic e tot nimic- si pana si el fusese de acord ca mozolu' ala a fost ca la carte. pacat ca ar fi vrut mai mult)
-trebuie sa ajung acasa.
-deja?(limba lui se juca in continuare tot mai jos pe gatul meu)
-o sa se sperie maica-mea.
-si!?(coborase suficient de mult incat sa inceapa sa-mi placa asa ca l-am mai lasat putin inainte de a-l impinge cu o privire rugatoare). inca putin!
-te rog!(privirea aia tradase toate poftele pe care le trezisem in el, dar n-a avut ca efect decat amplificarea nimicului din mine -nimic plus nimic fac tot nimic)
m-am imbracat repede, si m-am grabit sa ajung acasa in speranta ca inca l-as putea gasi pe frati-miu.era 3 si 17 PM cand am intrat pe usa si susotelile venite din bucatarie s-au transformat intr-o liniste penibila.
crezusem ca era mama si ca din cauza mea nu plecase la serviciu. ei bine oricat de grava ar fi fost depresia mea sedintele si "ce punem pe masa?" erau mai importante.erau intr-adevar doua persoane in bucataria deja plina de fum. mi-am apins si eu o tigare inainte de a intra pe usa ca sa-l salut pe mary si sa gasesc o posibilitate de a asista la conversatie, dar m-a intampinat vocea aia serioasa, ipocrita si deloc smechereasca.
-stinge-o acum!(nu eram capabila de o privire scrutatoare, asa ca am inlocuiot-o cu o privire imploratoare , dar in directie gresita. mary ma privea usor socat si cu un aer amuzat). iti mut fata daca ii iei apararea!
-te rog!(de data asta priveam unde trebuie. se abtinea sa nu ma injure si sa nu sara sa-mi ai chiar el tigarea din mana-ii era frica de mine in stadiul ala si oricat as fi vrut sa spun ca trecuse orice urma de pericol , adevarul era ca si mie mi-era tarta. spusesem "te rog" deja de doua ori intr-o singura zi. desi tot ce era in mine era atent inchis si pus sub lacat tot ce era in afara mea trada o nevoie disperata de protectie.desi o facusem toata ziua abia atunci realizam ca tinusem capul plecat si ascuns intre umeri si aveam tendinta de a-mi trosni nervos articulatiile degetelor inclestandu-le cu un fel de miscare epileptica care-mi tortura intreg corpul intr-un frison. tresarisem electrizata toata ziua , dar n-am contientizat asta decat atunci cand mary si-a pus din instinct mana pe umarul meu, atunci abia am constientizat ca ma asezasem, umila, langa el cersind un fel de protectie- doamne! ce ochi verzi avea in ziua aia!- in fata pericolului iminent cu acelasi sange ca mine)
-esti bine?
-da.(am raspuns teatral , dar m-a crezut)
-trebuie sa ajung acasa.
-deja?(limba lui se juca in continuare tot mai jos pe gatul meu)
-o sa se sperie maica-mea.
-si!?(coborase suficient de mult incat sa inceapa sa-mi placa asa ca l-am mai lasat putin inainte de a-l impinge cu o privire rugatoare). inca putin!
-te rog!(privirea aia tradase toate poftele pe care le trezisem in el, dar n-a avut ca efect decat amplificarea nimicului din mine -nimic plus nimic fac tot nimic)
m-am imbracat repede, si m-am grabit sa ajung acasa in speranta ca inca l-as putea gasi pe frati-miu.era 3 si 17 PM cand am intrat pe usa si susotelile venite din bucatarie s-au transformat intr-o liniste penibila.
crezusem ca era mama si ca din cauza mea nu plecase la serviciu. ei bine oricat de grava ar fi fost depresia mea sedintele si "ce punem pe masa?" erau mai importante.erau intr-adevar doua persoane in bucataria deja plina de fum. mi-am apins si eu o tigare inainte de a intra pe usa ca sa-l salut pe mary si sa gasesc o posibilitate de a asista la conversatie, dar m-a intampinat vocea aia serioasa, ipocrita si deloc smechereasca.
-stinge-o acum!(nu eram capabila de o privire scrutatoare, asa ca am inlocuiot-o cu o privire imploratoare , dar in directie gresita. mary ma privea usor socat si cu un aer amuzat). iti mut fata daca ii iei apararea!
-te rog!(de data asta priveam unde trebuie. se abtinea sa nu ma injure si sa nu sara sa-mi ai chiar el tigarea din mana-ii era frica de mine in stadiul ala si oricat as fi vrut sa spun ca trecuse orice urma de pericol , adevarul era ca si mie mi-era tarta. spusesem "te rog" deja de doua ori intr-o singura zi. desi tot ce era in mine era atent inchis si pus sub lacat tot ce era in afara mea trada o nevoie disperata de protectie.desi o facusem toata ziua abia atunci realizam ca tinusem capul plecat si ascuns intre umeri si aveam tendinta de a-mi trosni nervos articulatiile degetelor inclestandu-le cu un fel de miscare epileptica care-mi tortura intreg corpul intr-un frison. tresarisem electrizata toata ziua , dar n-am contientizat asta decat atunci cand mary si-a pus din instinct mana pe umarul meu, atunci abia am constientizat ca ma asezasem, umila, langa el cersind un fel de protectie- doamne! ce ochi verzi avea in ziua aia!- in fata pericolului iminent cu acelasi sange ca mine)
-esti bine?
-da.(am raspuns teatral , dar m-a crezut)
Sunday, 23 May 2010
fericire!
imi place cand bubuie muzica in difuzoare dimineata si casa e goala.
imi place aroma de cafea si fumu' de kentane.
imi place sa se uite vecinii crucis la mine si eu sa-i salut zambind debordant de sincer si nonsalant de undeva de sus( de pe-graise modestia- una din terase)
imi place sa-i trimit mesaje puerile lu vlad in care sa-i amintesc ca "suntem prieteni cu cherry".
imi place sa vad cum "backgroundu-ul " meu familial se revarsa asupra personalitatii mele debile.
ma incanta cand mi se spune ca sunt tampita si doar eu stiu ca de fapt sufar de o stare foarte agravata de NORMALITATE intr-o lume total anormala.
imi place sa zambesc spre cerul perfect albastru de parca m-ar putea vedea si mi-ar zambi si el.
imi place sa-i multumesc divinitatii pentru bucuria aia din mine.
imi place "sa aud culorile si sa vad sunetele".
imi place sa-l astept pe "el" desi stiu ca n-o sa vina.
imi place sa fiu impacata cu ideea.
imi place ca iubesc.
si de ce?pentru ca azi sunt fericita , ba!
si am alergat sa ma gasesc! si-alerg in juru' lumii!si-alerg in juru' lumii.
si am alergat sa-nvat sa iubesc! si-alerg in jurul lumii!
LATER EDIT:
azi imi partin! dupa lacrimi si dureri inutile in sfarsit sunt libera si-mi apartin doar mie ! si m-am invins!
o sa mai doara pana mis e vindeca ranile si o sa-mi ramana cicatrici! dar sunt libera!
azi sunt doar a mea!
morala zileI: POSTA MANANCA CACAT!(dar tot o iubesc);)
imi place aroma de cafea si fumu' de kentane.
imi place sa se uite vecinii crucis la mine si eu sa-i salut zambind debordant de sincer si nonsalant de undeva de sus( de pe-graise modestia- una din terase)
imi place sa-i trimit mesaje puerile lu vlad in care sa-i amintesc ca "suntem prieteni cu cherry".
imi place sa vad cum "backgroundu-ul " meu familial se revarsa asupra personalitatii mele debile.
ma incanta cand mi se spune ca sunt tampita si doar eu stiu ca de fapt sufar de o stare foarte agravata de NORMALITATE intr-o lume total anormala.
imi place sa zambesc spre cerul perfect albastru de parca m-ar putea vedea si mi-ar zambi si el.
imi place sa-i multumesc divinitatii pentru bucuria aia din mine.
imi place "sa aud culorile si sa vad sunetele".
imi place sa-l astept pe "el" desi stiu ca n-o sa vina.
imi place sa fiu impacata cu ideea.
imi place ca iubesc.
si de ce?pentru ca azi sunt fericita , ba!
si am alergat sa ma gasesc! si-alerg in juru' lumii!si-alerg in juru' lumii.
si am alergat sa-nvat sa iubesc! si-alerg in jurul lumii!
LATER EDIT:
azi imi partin! dupa lacrimi si dureri inutile in sfarsit sunt libera si-mi apartin doar mie ! si m-am invins!
o sa mai doara pana mis e vindeca ranile si o sa-mi ramana cicatrici! dar sunt libera!
azi sunt doar a mea!
morala zileI: POSTA MANANCA CACAT!(dar tot o iubesc);)
i don't believe you!
I don’t mind it
I don’t mind at all
It’s like you’re the swing set
And I’m the kid that falls
It’s like the way we fight
The times I’ve cried
We come to blows
And every night
The passion’s there
So it’s got to be right
Right?
No I don’t believe you
When you say don’t come around here no more
I won’t remind you
You said we wouldn’t be apart
No I don’t believe you
When you say you don’t need me anymore
So don’t pretend to
Not love me at all
I don’t mind it
I still don’t mind at all
It’s like one of those bad dreams
When you can’t wake up
It looks like you’ve given up
You’ve had enough
But I want more
No I won't stop
Because I just know
You’ll come around
Right?
No I don’t believe you
When you say don’t come around here no more
I won’t remind you
You said we wouldn’t be apart
No I don’t believe you
When you say you don’t need me anymore
So don’t pretend to
Not love me at all
Just don’t stand there and watch me fall
Because I, because I still don’t mind at all
It’s like the way we fight
The times I’ve cried
We come to blows
And every night
The passion's there
So it’s got to be right,
Right?
No I don’t believe you
When you say don’t come around here no more
I won’t remind you
You said we wouldn’t be apart
No I don’t believe you
When you say you don’t need me anymore
So don’t pretend to
Not love me at all
I don’t belïeve you
pentru ca azi am demonstrat iara ca bridge-ul ne scoate la iveala adevaratele fete! si ca eu sunt pata de culoare a peisajului am indraznit sa plagiez versurile de mai sus!
I don’t mind at all
It’s like you’re the swing set
And I’m the kid that falls
It’s like the way we fight
The times I’ve cried
We come to blows
And every night
The passion’s there
So it’s got to be right
Right?
No I don’t believe you
When you say don’t come around here no more
I won’t remind you
You said we wouldn’t be apart
No I don’t believe you
When you say you don’t need me anymore
So don’t pretend to
Not love me at all
I don’t mind it
I still don’t mind at all
It’s like one of those bad dreams
When you can’t wake up
It looks like you’ve given up
You’ve had enough
But I want more
No I won't stop
Because I just know
You’ll come around
Right?
No I don’t believe you
When you say don’t come around here no more
I won’t remind you
You said we wouldn’t be apart
No I don’t believe you
When you say you don’t need me anymore
So don’t pretend to
Not love me at all
Just don’t stand there and watch me fall
Because I, because I still don’t mind at all
It’s like the way we fight
The times I’ve cried
We come to blows
And every night
The passion's there
So it’s got to be right,
Right?
No I don’t believe you
When you say don’t come around here no more
I won’t remind you
You said we wouldn’t be apart
No I don’t believe you
When you say you don’t need me anymore
So don’t pretend to
Not love me at all
I don’t belïeve you
pentru ca azi am demonstrat iara ca bridge-ul ne scoate la iveala adevaratele fete! si ca eu sunt pata de culoare a peisajului am indraznit sa plagiez versurile de mai sus!
XVII-parca!
-si uite unde te ascundeai!?(mi-am stins tigarea in semn de revenire inchizand in mine toate amintirile acelei dimineti incetosate)
-ce faci?(sunase atat de sparta vocea mea ca pana si eu simtisem ca nu asta am vrut sa spun)
-...te-am cautat.
-stiu!...iarta-ma! am fost...uite! nici eu nu stiu ...n-am vrut sa te evit.
-atunci de ce n-ai raspuns!?daca nu vroiai decat o partida de futai puteai sa-mi spui: "fraiere, am plecat!mersi mult pentru nimic!"
-fraiere, ti-am plans in fata...
-o da! scuza-ma! uitasem de istericalele tale melodramatice!(orgoliul lui era mai ranit ca el, dar sinceritatea aia pe care o manifestasem atunci il facea sa nu ascunda asta sub o masca groasa de indiferenta. m-am ridicat,m-am apopiat de el , mi-am oprit privirea in ochii lui si l-am lasat sa vada in mine prin singura mea fereastra vesnic deschisa. si probabil ar fi facut-o daca buzele mele nu l-ar fi fortat sa-i inchida pe ai lui.limbile noatre au spus atunci tot ce am fi vrut sa spunem noi, fiecare in gura celuilalt.)
-cauta-ma la doua.(ceva din mine imi spunea ca in ziua aceea urma sa reusesc sa stau in banca pana atunci. mi-a aruncat zambetu' ala smecheresc in timp ce-mi elibera mana care nu stiu cum ajunsese intr-a lui si i-am raspuns tot printr-un zambet zavorandu-mi la loc ferestrele si pregatindu-ma sufleteste de inca 5 ore de educatie primara)
-de ce se intampla asta?!
-pentru ca aminoacizii au o grupare functionala cu caracter bazic -NH2- si o grupare functionala cu caracter acid -COOH-.(nici eu nu stiu de unde stiam asta)
-la cat de des treci pe la orele mele ma mir ca stii asta.(puteam sa fiu aroganta si sa tac , dar i-am raspuns sincer cu un zambet tamp pe fata)
-si pe mine.
-iesi si scrie structura unui amfion.(nu mai stiam asta , dar vesnica plesneala si cele cateva priviri furisate in caietu' lu vlad m-au salvat). da. e bine! treci la loc!(eram uimiti amandoi si eu si profu' : nici el nu mai sita ce sa zica , iar eu cu atat mai mult)
-nu nega ca te simti bine!
-nu neg.(imi cumparase de bunavoie si nesilit de nimeni un polonez, fapt ce ma facea sa cred ca avea sa urmeze o polologhie)
-si n-ai vrea sa fie mai des asa?!
-ba da.(eram dezarmant de sincera ca un copil cu un polonez cald si foarte insiropat in mana)
-ma enervezi deja!
-nu te iau la misto,vlad.
-hai gata!
-serios.
as fi iesit dupa el si l-as fi impacat cu un zambet sincer si curat, dar nu ma puteam gandi la nimic : stiam ca ceva se schimbase in mine , stiam ca lucrurile se schimbasera in afara mea, stiam ca urmau repercusiunile unui compromis, a unei obligatii al unui legamant momentan taciturn, dar mai stiam ca vechea eu lasase prea multe lucruri nerezolvate ca noua eu sa se poata instala comod vazand de viitor. nu stiam ce trebuia facut, nu puteam si nici nu cred ca vroiam sa-mi fac ordine in minte, ma gandeam la nimic , vroiam nimic si nu asteptam nimic.nu inexorabil!nici afectiv!doar detasare!
-ce faci?(sunase atat de sparta vocea mea ca pana si eu simtisem ca nu asta am vrut sa spun)
-...te-am cautat.
-stiu!...iarta-ma! am fost...uite! nici eu nu stiu ...n-am vrut sa te evit.
-atunci de ce n-ai raspuns!?daca nu vroiai decat o partida de futai puteai sa-mi spui: "fraiere, am plecat!mersi mult pentru nimic!"
-fraiere, ti-am plans in fata...
-o da! scuza-ma! uitasem de istericalele tale melodramatice!(orgoliul lui era mai ranit ca el, dar sinceritatea aia pe care o manifestasem atunci il facea sa nu ascunda asta sub o masca groasa de indiferenta. m-am ridicat,m-am apopiat de el , mi-am oprit privirea in ochii lui si l-am lasat sa vada in mine prin singura mea fereastra vesnic deschisa. si probabil ar fi facut-o daca buzele mele nu l-ar fi fortat sa-i inchida pe ai lui.limbile noatre au spus atunci tot ce am fi vrut sa spunem noi, fiecare in gura celuilalt.)
-cauta-ma la doua.(ceva din mine imi spunea ca in ziua aceea urma sa reusesc sa stau in banca pana atunci. mi-a aruncat zambetu' ala smecheresc in timp ce-mi elibera mana care nu stiu cum ajunsese intr-a lui si i-am raspuns tot printr-un zambet zavorandu-mi la loc ferestrele si pregatindu-ma sufleteste de inca 5 ore de educatie primara)
-de ce se intampla asta?!
-pentru ca aminoacizii au o grupare functionala cu caracter bazic -NH2- si o grupare functionala cu caracter acid -COOH-.(nici eu nu stiu de unde stiam asta)
-la cat de des treci pe la orele mele ma mir ca stii asta.(puteam sa fiu aroganta si sa tac , dar i-am raspuns sincer cu un zambet tamp pe fata)
-si pe mine.
-iesi si scrie structura unui amfion.(nu mai stiam asta , dar vesnica plesneala si cele cateva priviri furisate in caietu' lu vlad m-au salvat). da. e bine! treci la loc!(eram uimiti amandoi si eu si profu' : nici el nu mai sita ce sa zica , iar eu cu atat mai mult)
-nu nega ca te simti bine!
-nu neg.(imi cumparase de bunavoie si nesilit de nimeni un polonez, fapt ce ma facea sa cred ca avea sa urmeze o polologhie)
-si n-ai vrea sa fie mai des asa?!
-ba da.(eram dezarmant de sincera ca un copil cu un polonez cald si foarte insiropat in mana)
-ma enervezi deja!
-nu te iau la misto,vlad.
-hai gata!
-serios.
as fi iesit dupa el si l-as fi impacat cu un zambet sincer si curat, dar nu ma puteam gandi la nimic : stiam ca ceva se schimbase in mine , stiam ca lucrurile se schimbasera in afara mea, stiam ca urmau repercusiunile unui compromis, a unei obligatii al unui legamant momentan taciturn, dar mai stiam ca vechea eu lasase prea multe lucruri nerezolvate ca noua eu sa se poata instala comod vazand de viitor. nu stiam ce trebuia facut, nu puteam si nici nu cred ca vroiam sa-mi fac ordine in minte, ma gandeam la nimic , vroiam nimic si nu asteptam nimic.nu inexorabil!nici afectiv!doar detasare!
Saturday, 22 May 2010
i try to hold on but it hurts to much!
i try to forgive but it's not enough to make it all ok.
you can't play on broken strings!
you can't feel anything that your heart don't want to feel.
i can't tell you something that ain't real!
when the truth hurts a lye's worse!
how can i give anymore when i love you a little less than before!?
let me hold you for the last time,
it's the last chance to feel again!
am scris iar o mie de ganduri doar pentru mine, lacrimile si durerea mea!
i try to forgive but it's not enough to make it all ok.
you can't play on broken strings!
you can't feel anything that your heart don't want to feel.
i can't tell you something that ain't real!
when the truth hurts a lye's worse!
how can i give anymore when i love you a little less than before!?
let me hold you for the last time,
it's the last chance to feel again!
am scris iar o mie de ganduri doar pentru mine, lacrimile si durerea mea!
Friday, 21 May 2010
you're an island and my ship has run aground!
stau si-mi vine sa-mivars sufletu' iara pe blogu' asta (aproape) nenorocit!dar n-as spune nimic nou, n-as vorbi cu stil sau eleganta despre nimic care sa nu fie prea melodramatic sau prea pueril, as cauta degeaba ceva bun in mine, as evita degeaba mucegaiul si toata putreziciunea care zac in mine si pe care singura le sporesc si n-o spun cu lacrimi in ochi si nu se rupe o bucata din mine si nu mi se tanguie vocea (cel putin nu din cauza asta) o spun ca un om care recita o poezie pe care a invatat-o de cand era mult prea mic ca sa o priceapa si pur si simplu o turuie.
mi-am dat de atatea ori verdictu' asta incat mi-l repet poetic, impacata cu el si cu mine exact ca un om care-si cunoaste soarta si stie ca oricat ar lupta impotriva destinului nu are cum sa castige. n-o spun cu durere!nu sufar!nici nu sper!
frati-miu imi spunea ca oamenii ca mine au pasiune!tot frati-miu spunea ca oamenii ca mine iubesc viata suficient de mult incat s-o traiasca si tot oamenii ca mine sunt cei care schimba ceva!oameni care-i invata pe oameni sa iubeasca, oameni care-i invata pe oameni sa daruiasca, oameni care-i invata pe oameni sa traiasca si oameni care-i invata pe oameni ce-nseamna de fapt sa fi om...cuvinte prea mari pentru mine, prea mari ca sa le pot crede si prea mari ca sa nu-mi provoace lacrimi de bucurie si rauri de iubire care sa se reverse drept multumiri tacute din ochii mei.tot el mi-a spus ca sufar de sindromul "cuibului gol' fara sa am literalmente copii-imbatabil si incontestabiL!
i-am spus ca oamneii ca el au o putere mult mai mare sa schimbe ceva, oamenii ca el sunt cei care ajung sa conteze, oamenii ca el sunt cei care merita puterea dar nu o vor.nu m-a crezut, nu din modestie, cat din lipsa vointei de a crede in orice. mi-a spus doar ca n-are pentru ce sa lupte , n-are pentru ce sa se iubeasca, n-are pentru ce sa strice tot ce vede bun (TOT ) in mine si putinul demn de admirat din lume.
l-am sunat pe sefu sa-i spun "la multi ani"!mi-a raspuns fericit, usor mirat, dar fericit.
-la multi ani!
-multumesc mult de tot!ana,...tu mai esti suparata!?
-[sefu]...eu..incerc...(mi se sparsese vocea deja)
-nu suport sa te vad asa! nu-ti sta bine suparata.
-...multu...
-gata!vorbim marti in particular!vreau sa vad zambetu' ala pe fata ta!stii ca nu-ti sta bine si nu-mi place sa te vad asa!
-saru'mana!
-pa, anita!(mi se sparsese si inima in momentu' ala)
nu inteleg de ce mi se ofera atat...nu inteleg uneori cum pot sa primesc atat fara sa-mi provoc sila mie. nu inteleg cum pot sa dau vreodata inapoi tot ceea ce primesc , ce am eu de dat, ce dau pana la urma!?cum spun eu"multumesc"!zambind de fericire!?stiu ca uneori pot sa inund o camera de bucurie daca zambesc, dar asta nu e nici o sutime din ceea ce primesc in schimb-
nu cred in karma, sau poate cred. nu cred nici ca lumea e o oglinda: zambeste-i si-ti va zambi inapoi, dar uneori simt ca tot universul incearca sa ma contreze.nu crezi in dragoste neconditionata!?-IA!nu crezi in fericire deplina!?-IA!nu esti niciodata multumita cu ce ai din cauza unui egoism scarbos!?-IA SI MAI MULT!continui sa ceri in nemernicia ta!?-MAI IA!
uneori oboseste si-mi cere inapoi cateva frimituri de fericire ca sa se refaca...atunc imi pica ceru' in cap!sunt ca un copil cu 10 acadele : nu sunt in stare sa le mananc singura pe toate , dar cand un alt copil vrea sa-mi ia una incep si urlu si zbier si dezlantui iadu' pe pamant pentru ca dintr-o data acadeaua aia devine cea mai buna si cea mai frumoasa!si cea mai dulce si cea mai cu mot!dau un exemplu pueril , ma descriu prin ipocrizii dar asta sunt!lascivitate, perversitate, puerilitate, macar de ceva duc lipsa si nu-mi pare rau: naivitate!sunt eu cu mine si nu ma suport!oricat mi-as iubi eu viata n-am sa pot vreodata in tot egoismu' meu sa ma iubesc pe mine odata cu ea!as fi prea sadica cu tot ce-i bun cu mine.
we won't say our goodbyes!you know it's better that way.
we won't brake, we won't die!it's just a moment of change!
mi-am dat de atatea ori verdictu' asta incat mi-l repet poetic, impacata cu el si cu mine exact ca un om care-si cunoaste soarta si stie ca oricat ar lupta impotriva destinului nu are cum sa castige. n-o spun cu durere!nu sufar!nici nu sper!
frati-miu imi spunea ca oamenii ca mine au pasiune!tot frati-miu spunea ca oamenii ca mine iubesc viata suficient de mult incat s-o traiasca si tot oamenii ca mine sunt cei care schimba ceva!oameni care-i invata pe oameni sa iubeasca, oameni care-i invata pe oameni sa daruiasca, oameni care-i invata pe oameni sa traiasca si oameni care-i invata pe oameni ce-nseamna de fapt sa fi om...cuvinte prea mari pentru mine, prea mari ca sa le pot crede si prea mari ca sa nu-mi provoace lacrimi de bucurie si rauri de iubire care sa se reverse drept multumiri tacute din ochii mei.tot el mi-a spus ca sufar de sindromul "cuibului gol' fara sa am literalmente copii-imbatabil si incontestabiL!
i-am spus ca oamneii ca el au o putere mult mai mare sa schimbe ceva, oamenii ca el sunt cei care ajung sa conteze, oamenii ca el sunt cei care merita puterea dar nu o vor.nu m-a crezut, nu din modestie, cat din lipsa vointei de a crede in orice. mi-a spus doar ca n-are pentru ce sa lupte , n-are pentru ce sa se iubeasca, n-are pentru ce sa strice tot ce vede bun (TOT ) in mine si putinul demn de admirat din lume.
l-am sunat pe sefu sa-i spun "la multi ani"!mi-a raspuns fericit, usor mirat, dar fericit.
-la multi ani!
-multumesc mult de tot!ana,...tu mai esti suparata!?
-[sefu]...eu..incerc...(mi se sparsese vocea deja)
-nu suport sa te vad asa! nu-ti sta bine suparata.
-...multu...
-gata!vorbim marti in particular!vreau sa vad zambetu' ala pe fata ta!stii ca nu-ti sta bine si nu-mi place sa te vad asa!
-saru'mana!
-pa, anita!(mi se sparsese si inima in momentu' ala)
nu inteleg de ce mi se ofera atat...nu inteleg uneori cum pot sa primesc atat fara sa-mi provoc sila mie. nu inteleg cum pot sa dau vreodata inapoi tot ceea ce primesc , ce am eu de dat, ce dau pana la urma!?cum spun eu"multumesc"!zambind de fericire!?stiu ca uneori pot sa inund o camera de bucurie daca zambesc, dar asta nu e nici o sutime din ceea ce primesc in schimb-
nu cred in karma, sau poate cred. nu cred nici ca lumea e o oglinda: zambeste-i si-ti va zambi inapoi, dar uneori simt ca tot universul incearca sa ma contreze.nu crezi in dragoste neconditionata!?-IA!nu crezi in fericire deplina!?-IA!nu esti niciodata multumita cu ce ai din cauza unui egoism scarbos!?-IA SI MAI MULT!continui sa ceri in nemernicia ta!?-MAI IA!
uneori oboseste si-mi cere inapoi cateva frimituri de fericire ca sa se refaca...atunc imi pica ceru' in cap!sunt ca un copil cu 10 acadele : nu sunt in stare sa le mananc singura pe toate , dar cand un alt copil vrea sa-mi ia una incep si urlu si zbier si dezlantui iadu' pe pamant pentru ca dintr-o data acadeaua aia devine cea mai buna si cea mai frumoasa!si cea mai dulce si cea mai cu mot!dau un exemplu pueril , ma descriu prin ipocrizii dar asta sunt!lascivitate, perversitate, puerilitate, macar de ceva duc lipsa si nu-mi pare rau: naivitate!sunt eu cu mine si nu ma suport!oricat mi-as iubi eu viata n-am sa pot vreodata in tot egoismu' meu sa ma iubesc pe mine odata cu ea!as fi prea sadica cu tot ce-i bun cu mine.
we won't say our goodbyes!you know it's better that way.
we won't brake, we won't die!it's just a moment of change!
Subscribe to:
Posts (Atom)