Will you tell me when your lines are fading?
Cos I can't see
I can't see no more
Will you tell me when the song stops playing?
Cos I can't hear
I can't hear no more
She said "I don't know what you're living for"
She said "I don't know what you're living for at all"
He said "I don't know what you're living for"
He said "I don't know what you're living for at all"
But I will run until my feet no longer run no more
And I will kiss until my lips no longer feel no more
And I will love until my heart it aches
And I will love until my heart it breaks
And I will love until there's nothing more to live for
Will you tell me when the fighting's over?
Cos I can't take
I can't take no more
Will you tell me the day is done?
Cos I can't run
I can't run no more
She said "I don't know what you did it for"
She said "I don't know what you did it for at all"
He said "I don't know what you did it for"
He said "I don't know what you did it for at all"
But I will run until my feet no longer run no more
And I will kiss until my lips no longer feel no more
And I will love until my heart it aches
And I will love until my heart it breaks
And I will love until there's nothing more to live for
And I will love until my heart it aches
And I will love until my heart it breaks
And I will love until there's nothing more to live for
Translate
Monday, 27 September 2010
Tuesday, 21 September 2010
walk of life
e ciudat cum unii oameni nu pot sa planga. e ciudat cum eu nu mai pot sa mai plang. e ciudat cum am ajuns sa rad cand simt ca mi se impaienjenesc ochii de lacrimi.si multe alte lucruri mi se par ciudate.
e greu sa nu-ti pui nicio intrebare timp de o ora. e cumplit sa nu te intrebi nimic o zi intreaga. si e greu sa te simti puternic stiind ca deciziile nu sunt ale tale. nu mai sunt atat de multe lucruri care mi se par grele.
e aiurea ca toti vorbesc despre iubire. e aiurea ca unii o confunda cu sexu. e si mai aiurea ca unii cred ca apogeul vietii e casatoria si intemeierea unei familii. aproape toate lucrurile lumii asteia superficiale sunt cu adevarat aiurea.
e trist sa vezi oameni care mint alti oameni. e trist sa auzi minciuni pe care sa fie absolut necesar sa le crezi. e si mai trist cand te minti singur. si e trist ca nu mai pot sa cred totusi ca tristetea exista cu adevarat desi inca mai pot sa o simt.
e frumos sa fi nostalgic. e frumos sa te bucuri. e frumos sa stii ca scopul iubirii nu e fericirea sau durerea , scopul iubirii e insasi iubirea. e si mai frumos ca pot inca sa iubesc.
e ciudat cum unii oameni pot sa planga de fericire.
mai e putin!inca putin si gata!
there's a drumming noise inside my head
it starts when you're around!
i swear to god that you can hear it
it makes such an all mighty sound!
louder than sirens, louder than bells,
sweater than heaven and harder than hell!
e greu sa nu-ti pui nicio intrebare timp de o ora. e cumplit sa nu te intrebi nimic o zi intreaga. si e greu sa te simti puternic stiind ca deciziile nu sunt ale tale. nu mai sunt atat de multe lucruri care mi se par grele.
e aiurea ca toti vorbesc despre iubire. e aiurea ca unii o confunda cu sexu. e si mai aiurea ca unii cred ca apogeul vietii e casatoria si intemeierea unei familii. aproape toate lucrurile lumii asteia superficiale sunt cu adevarat aiurea.
e trist sa vezi oameni care mint alti oameni. e trist sa auzi minciuni pe care sa fie absolut necesar sa le crezi. e si mai trist cand te minti singur. si e trist ca nu mai pot sa cred totusi ca tristetea exista cu adevarat desi inca mai pot sa o simt.
e frumos sa fi nostalgic. e frumos sa te bucuri. e frumos sa stii ca scopul iubirii nu e fericirea sau durerea , scopul iubirii e insasi iubirea. e si mai frumos ca pot inca sa iubesc.
e ciudat cum unii oameni pot sa planga de fericire.
mai e putin!inca putin si gata!
there's a drumming noise inside my head
it starts when you're around!
i swear to god that you can hear it
it makes such an all mighty sound!
louder than sirens, louder than bells,
sweater than heaven and harder than hell!
Sunday, 19 September 2010
the dog days are over!
Happiness, it hurt like a train on a track
Coming towards her,
stuck still no turning back....
She hid around corners and she hid under beds
She killed it with kisses and from it she fled;
With every bubble she sank with a drink
And washed it away down the kitchen sink
And I never wanted anything from you
Except everything you had
And what was left after that too. oh.
Happiness it hurt like a bullet in the mind
Stuck them up drainpipes
By someone who should know better than that
The dog days are over
The dog days are gone
Can you hear the horses
Cuz here they come
Run fast for your mother and fast for your father
Run for your children for your sisters and brothers
Leave all your love and your loving behind you
Can't carry it with you if you want to survive
The dog days are over
The dog days are gone
Can you hear the horses because here they come!
Coming towards her,
stuck still no turning back....
She hid around corners and she hid under beds
She killed it with kisses and from it she fled;
With every bubble she sank with a drink
And washed it away down the kitchen sink
And I never wanted anything from you
Except everything you had
And what was left after that too. oh.
Happiness it hurt like a bullet in the mind
Stuck them up drainpipes
By someone who should know better than that
The dog days are over
The dog days are gone
Can you hear the horses
Cuz here they come
Run fast for your mother and fast for your father
Run for your children for your sisters and brothers
Leave all your love and your loving behind you
Can't carry it with you if you want to survive
The dog days are over
The dog days are gone
Can you hear the horses because here they come!
Saturday, 18 September 2010
am plecat fara sa-i spun nimic, nici macar adio desi cumva stiam ca n-am sa-l mai vad niciodata. ceea ce facusem elida chiar si acel "poate" din mintea mea, in inima mea nu fusese niciodata.
invatasem sa nu privesc in jos atunci cand merg, indiferent de cate ori as fi facut drumul acela priveam mereu in jur si catre cer. cumva priveam prin oameni, privirea mea trecea de zidurile inegrite , se ridica pana la coroanele copacilor si se oprea undeva in infinitul albastru de deasupra-mi. credeam instictiv ca dincolo de cer e mult mai mult si ca vesnicia va fi suficienta ca sa aflu exact ce.
dar cerul nu mi se mai parea infinit, azi nu mai era nimic dincolo de el si nu-mi pasa de ce. cu siguranta ca daca as fi cautat raspunsul meu te-ar fi implicat pe tine . si nu vroiam sa-mi amintesc de tine.nu vroiam sa-mi amintesc ca te iubeam , nu vroiam sa-mi amintesc ca te uram pentru asta, nu vroiam sa-mi amintesc ca trebuie sa-ti spun ca mi-e dor de tine si nu vroiam sa-mi aminesc ca intr-o si urmeaza sa-ti spun sa nu ma mai cauti. nu vroiam sa-mi amintesc ca sunt prea tanara desi niciodata nu crezusem asta. nu vroiam sa stiu ce inseamana "imposibil " asa ca incercam sa-mi amintesc de inexorabil, imanent, inavuabil, homodiegetism , funambulesc,hedonism, transcedental, propedeutica....
am inceput sa privesc oamenii oprindu-mi privirea in a lor- nu gaseam nimic si nu vroiam sa ma gandesc ce caut defapt pentru ca nu vroiam sa-mi amintesc ca te caut pe tine asa ca am continuat sa caut fara sa stiu ce. si n-am gasit decat vite in staul , sete de bani, libertate ingradita, posibilitati limitate, nici o urma de sentiment, nici o urma de bucurie, nici macar liniste doar strigate disperate izvorate din jocuri banale ale mintii, lux si saracie, noroi si mocirla si nici o urma de sentiment, nici o urma de fericire, nici o urma de plinate, nici macar multumire doar sete si disperare si strigate disperate. si eu strigasem odata cu ei , dar nu vroiam sa-mi amintesc ce pentru ca nu vroiam sa stiu ca te chemasem pe tine.
si priveam in gol spre cerul limitat si prea putin albastru si cautam ceva dar nu vroiam sa-mi amintesc ce.
invatasem sa nu privesc in jos atunci cand merg, indiferent de cate ori as fi facut drumul acela priveam mereu in jur si catre cer. cumva priveam prin oameni, privirea mea trecea de zidurile inegrite , se ridica pana la coroanele copacilor si se oprea undeva in infinitul albastru de deasupra-mi. credeam instictiv ca dincolo de cer e mult mai mult si ca vesnicia va fi suficienta ca sa aflu exact ce.
dar cerul nu mi se mai parea infinit, azi nu mai era nimic dincolo de el si nu-mi pasa de ce. cu siguranta ca daca as fi cautat raspunsul meu te-ar fi implicat pe tine . si nu vroiam sa-mi amintesc de tine.nu vroiam sa-mi amintesc ca te iubeam , nu vroiam sa-mi amintesc ca te uram pentru asta, nu vroiam sa-mi amintesc ca trebuie sa-ti spun ca mi-e dor de tine si nu vroiam sa-mi aminesc ca intr-o si urmeaza sa-ti spun sa nu ma mai cauti. nu vroiam sa-mi amintesc ca sunt prea tanara desi niciodata nu crezusem asta. nu vroiam sa stiu ce inseamana "imposibil " asa ca incercam sa-mi amintesc de inexorabil, imanent, inavuabil, homodiegetism , funambulesc,hedonism, transcedental, propedeutica....
am inceput sa privesc oamenii oprindu-mi privirea in a lor- nu gaseam nimic si nu vroiam sa ma gandesc ce caut defapt pentru ca nu vroiam sa-mi amintesc ca te caut pe tine asa ca am continuat sa caut fara sa stiu ce. si n-am gasit decat vite in staul , sete de bani, libertate ingradita, posibilitati limitate, nici o urma de sentiment, nici o urma de bucurie, nici macar liniste doar strigate disperate izvorate din jocuri banale ale mintii, lux si saracie, noroi si mocirla si nici o urma de sentiment, nici o urma de fericire, nici o urma de plinate, nici macar multumire doar sete si disperare si strigate disperate. si eu strigasem odata cu ei , dar nu vroiam sa-mi amintesc ce pentru ca nu vroiam sa stiu ca te chemasem pe tine.
si priveam in gol spre cerul limitat si prea putin albastru si cautam ceva dar nu vroiam sa-mi amintesc ce.
Friday, 17 September 2010
se uita la mine. ce-ar fi vrut sa-i spun!? ca eram aceeasi!?ca nu ma schimbasem!?ca daca se uita atent m-ar fi putut vedea pe mine cea veche!?
m-am pierdut o secunda in privirea aia disperata. o stiam asa de bine . doamne cum o stiam! fusese a mea si-a nimanui altciuva!am simtit o clipa gustul amar al unui trecut renegat pe care-l ingropasem de mult in mine. il mai simteam pe varful limbii atunci cand i-am vazut lacrimile din coltul ochilor.
as fi putut sa-i spun ca n-are rost! dar nu asta ar fi vrut sa auda si stiam ca as fi mintit. imi placea ca plangea, imi palcea ca lacrimile erau pentru mine si ca undeva eu eram vinovata pentru tot.am tacut pentru ca nu puteam spune nimic din ceea ce as fi vrut.am tacut si pentru ca el ar fi vrut sa vorbesc.
stiam ca ar vrea sa-l opresc. stiam ca puteam sa-l opresc . stiam ca puteam sa ma absolv de vina dar mai stiam si ca nu era suficient. stiam ca nu asta vroiam , stiam ca nu vroiam nimic de fapt!. stiam ca mai facusem inca o victima colaterala pentru propria-mi fericire.
stiam ca urma sa mai fiu si eu asa cel putin o data!stiam ca va trebui sa platesc cumva pentru faptul ca aveam tot si totusi vroiam si mai mult.
stia si el ca trebuie sa renunte , dar inca se mai mintea. inca se agata de o amintire, inca se agata de un fir de ata , inca spera ca o sa spun ceva, iar eu taceam privind la lacrimile lui.
erau pentru mine, erau ca ale mele , poate la fel de sarate sau poate mai dulci. poate ca la fel ca ale mele si ele ar fi vrut sa sece, si ele ar fi vrut sa se opreasca si ele usturau sau poate lacrimile lui vroiau sa curga, poate lacrimile alea alinau si vindecau. poate eu nu stiam sa plang.
de iubit nu iubisem decat o data si stiam ca aveam sa iubesc pe veci!dar nu asa ! nu lacrimile alea! nu disperarea aia! nu sperantele alea! nu monotonia niciunei schimbari!nu! asta n-aveam sa mai iubesc vreodata!
se uita la mine. ce-ar fi vrut sa-i spun?!
m-am pierdut o secunda in privirea aia disperata. o stiam asa de bine . doamne cum o stiam! fusese a mea si-a nimanui altciuva!am simtit o clipa gustul amar al unui trecut renegat pe care-l ingropasem de mult in mine. il mai simteam pe varful limbii atunci cand i-am vazut lacrimile din coltul ochilor.
as fi putut sa-i spun ca n-are rost! dar nu asta ar fi vrut sa auda si stiam ca as fi mintit. imi placea ca plangea, imi palcea ca lacrimile erau pentru mine si ca undeva eu eram vinovata pentru tot.am tacut pentru ca nu puteam spune nimic din ceea ce as fi vrut.am tacut si pentru ca el ar fi vrut sa vorbesc.
stiam ca ar vrea sa-l opresc. stiam ca puteam sa-l opresc . stiam ca puteam sa ma absolv de vina dar mai stiam si ca nu era suficient. stiam ca nu asta vroiam , stiam ca nu vroiam nimic de fapt!. stiam ca mai facusem inca o victima colaterala pentru propria-mi fericire.
stiam ca urma sa mai fiu si eu asa cel putin o data!stiam ca va trebui sa platesc cumva pentru faptul ca aveam tot si totusi vroiam si mai mult.
stia si el ca trebuie sa renunte , dar inca se mai mintea. inca se agata de o amintire, inca se agata de un fir de ata , inca spera ca o sa spun ceva, iar eu taceam privind la lacrimile lui.
erau pentru mine, erau ca ale mele , poate la fel de sarate sau poate mai dulci. poate ca la fel ca ale mele si ele ar fi vrut sa sece, si ele ar fi vrut sa se opreasca si ele usturau sau poate lacrimile lui vroiau sa curga, poate lacrimile alea alinau si vindecau. poate eu nu stiam sa plang.
de iubit nu iubisem decat o data si stiam ca aveam sa iubesc pe veci!dar nu asa ! nu lacrimile alea! nu disperarea aia! nu sperantele alea! nu monotonia niciunei schimbari!nu! asta n-aveam sa mai iubesc vreodata!
se uita la mine. ce-ar fi vrut sa-i spun?!
Thursday, 16 September 2010
artista zice...
I remember years ago
Someone told me I should take
Caution when it comes to love
I did, I did
And you were strong and I was not
My illusion, my mistake
I was careless, I forgot
I did
And now when all is done
There is nothing to say
You have gone and so effortlessly
You have won!
Falling out of love is hard
Falling for betrayal is worst
Broken trust and broken hearts
I know, I know
Thinking all you need is there
Building faith on love is worst
Empty promises will wear
I know (i know)
And know when all is gone
There is nothing to say
And if you're done with embarrassing me
On your own you can go ahead tell them
Tell them all I know now
Shout it from the roof top
Write it on the sky love
All we had is gone now
Tell them I was happy
And my heart is broken
All my scars are open
Tell them what I hoped would be
Impossible!
I remember years ago
Someone told me I should take
Caution when it comes to love
I did
Someone told me I should take
Caution when it comes to love
I did, I did
And you were strong and I was not
My illusion, my mistake
I was careless, I forgot
I did
And now when all is done
There is nothing to say
You have gone and so effortlessly
You have won!
Falling out of love is hard
Falling for betrayal is worst
Broken trust and broken hearts
I know, I know
Thinking all you need is there
Building faith on love is worst
Empty promises will wear
I know (i know)
And know when all is gone
There is nothing to say
And if you're done with embarrassing me
On your own you can go ahead tell them
Tell them all I know now
Shout it from the roof top
Write it on the sky love
All we had is gone now
Tell them I was happy
And my heart is broken
All my scars are open
Tell them what I hoped would be
Impossible!
I remember years ago
Someone told me I should take
Caution when it comes to love
I did
Subscribe to:
Posts (Atom)