si dac-am crescut asta nu-ti da dreptul sa ma parasesti...
mai intai, cine ti-a dat dreptul sa te implici de la bun inceput?!trebuia sa nu te apropii de mine daca stiai ca asta se va intampla...
nu-mi spune ca "ti-ai indeplinit "misiunea"!" ca si cum ai astepta sa-ti raspund "esti liber sa pleci!"...

soarele nu e, s-a pierdut...
nu mai iese din amre ca anul trecut!

esti la fel de liber ca si mine. e decizia ta!
nu-mi cere sa-ti vorbesc sau sa-ti raspund din moment ce crezi ca nu gresesti niciodata....
nu-mi cere sa vorbesc, sa raspund, sa ma cert si nu indrazni sa -mi ceri vreodata sa ma mai joc.
am hotarat... de azi incolo jucam dupa regulile tale.
m-ai invatat ca deciziile nu sunt ale mele si chit ca stiu de la bun inceput ca n-am cum sa castig nici "meciul" asta mai indraznesc o data sa te contrazic.

si ploua, ploua, ploua peste inima mea!


m-ai invatat ca trebuie sa am rabdare, nu sa astept. azi daram eu toate astea doar ca sa nu o mai poti face tu vreodata.
poate ai dreptate si te-am tinut prea mult inradacinat aici , dar nu indrazni sa pleci reprosandu-mi asta...
nu eu am inceput!...nu eu te-am fortat sa alegi nimic!nu indrazni sa ma acuzi ca te-am obligat sa ramai!
m-ai invatat ca spunem prostii si ca mai bine tacem . ai stiut mereu ca pentru mine asta e ca si cum m-ai pune sa sap un tunel.acum am invatat si asta!

iar e vara dar ai plecat.
nu pot cladi castele din nisip uscat.

esti ignorant! esti rece! ipocrit!mizantrop!inconstient!cerebral!glacial!grosolan!imperinent!misogin
si mai presus de toate mincinos! si nu te prefa!nu indrazni sa te prefaci!stiu clar ca de data asta doare!
esti liber sa pleci...

ON TO THE NEXT ONE!

era ora doua si nu reuseam sa adorm.mi-era cald!groaznic de cald! dar nu stiu daca nu adormeam din cauza zapuselii, a transpiratiei, a respiratiei sacadate, a cartii despre o oaie fantastica,a oboselii, a sentimentului de vinovatie sau a ochilor alora verzi.
ma gandeam la toate astea si ma simteam cumva invadata de o stare pe care nu mai simtitsem de foarte multa vreme: ASTEPTAREA.
dupa multe luni ma vedeam pentru prima data fortata sa astept luarea unei decizii-o nenorocita de decizie bivalenta- lucru care pentru mine tinea deja de trecut ; ma hotarasem de mult si actionasem , iar acum asteptam..si asteptam ...si asteptam.
nu avusesem niciodata rabdare de cand ma stiam . nici acum nu aveam.nu-mi placuse sa depind de nimeni si oricat de incredibil ar fi parut la prima vedere cei care ma cunosteau cu adevarat realizau ca in ciuda dependentei mele afective de oameni ma feream pe cat de mult posibil de hotarari, planuri si actiuni care implicau asteptarea unei decizii sau acceptarea altcuiva.
nici dependenta mea afectiva nu avusese vreodata rabdare; mereu mi-am satisfacut nevoile cu promptitudine si punctualitate.
acum am intrebam daca vreau sa astept , daca-mi palce sa astept , dar mai ales daca am ce sa astept?!
si vroiam sa dorm si vroiam sa le dau drauc pe toate si sa nu-mi pese...as mai fi vrut sa ma ridic din pat, sa ma imbrac in fuga ,sa sparlesc toti banii de-i gaseam in casa, sa plec catre o gara si sa ma urc in primul tren : nu conta destinatia. orice numai sa nu mai fiu nevoita sa astept pe nimeni si nimic niciodata.
pe scena vietii am jucat rolul "pesimistului fericit" un fel de mitomanie exercitatata atat aspura extariorului , cat mai ales asupra fiintei mele interioare, o arta a manipularii neintrecuta si o naturalete fantastica in a juca teatru...si cat de departe mi se parea gandul asta de asteptarea insuportabila.

se ducea spre apa neagra plina de alge cu mirosuri cadavrice. il priveam stiind ca nu e film, ca nimeni n-o sa spuna "stop!" sau "taiati!". facea ceea ce vrusesem eu sa faca. eu il creasem , eu il controlam; controlam un copil blond, cu ochi albastri , atat de hotarat cum nu fusesem eu niciodata, atat de sincer cum n-aveam eu sa mai fiu niciodata.
ducandu-se spre apa mintea mea a inventat pentru el un scop altul decat moartea. era prea copil ca sa-l omor asa; am gasit ceva nobil -se sacrifica pentru cineva- aveam sa-l omor sau nu?
si a disparut totul; m-am trezit priving in gol o camera de camin cu unde un alt copil blond cu ochi albastrii astepta. nici el nu ma vedea deci si el era creatia mea ; a asteptat cat am asteptat si eu apoi am vrut sa se ridice si s-a ridicat . ii priveam mersul ca sa-l descopar -il creasem mai mare decat primul si vroiam sa realizez daca e totusi acelasi -il scapasem de la moarte ca sa ce?-. nu avea acelasi mers hotarat si aceeasi sinceritate completa , dar nu-mi putea da seama daca e altul .
l-am dus untr-o camera alaturata unde era asteptat. auditoriul lui il privea cu ura si ostilitate am incercat sa gasesc o justificare si in mintea mea a rasarit o disparitie indelungata si nejustificata si cadavrul unui copil blond scufundandu-se in ape adanci...
era altul! era pretextul! cautasem un sacrificiu : cel privit cu atata ura era ceea ce eu deliberasem a fi sacrificiu...
am cautat in incapere chipuri ,dar eram eu in locul fiecaruia dintre ei. m-am asezat langa copilul blond privind scena de undeva din afara mea si am vazut ca nu era copil, era adolescent. pe el il caracterizau o durere sfasietoare care imi facea greata.mi-am apropiat buzele de ale lui , el privea prin mine, am inchis ochii , l-am sarutat si i-am spus :
-nu te teme!ai sa mori si tu!

nu merit sa visez!

lumea e mea nu conteaza cati o vor;)

I used to rule the world
Seas would rise when I gave the word
Now in the morning I sleep alone
Sweep the streets that I used to own

I used to roll the dice
Feel the fear in my enemy's eyes
Listen as the crowd would sing:
"Now the old king is dead!
Long live the king!"

One minute I held the key
Next the walls were closed on me
And I discovered that my castles stand
Upon pillars of salt and pillars of sand

I hear Jerusalem bells are ringing
Roman Cavalry choirs are singing
Be my mirror my sword and shield
My missionaries in a foreign field
For some reason I can't explain
Once you go there was never, never an honest word
That was when I ruled the world
(Ohhh)

It was the wicked and wild wind
Blew down the doors to let me in
Shattered windows and the sound of drums
People couldn't believe what I'd become

Revolutionaries wait
For my head on a silver plate
Just a puppet on a lonely string
Oh who would ever want to be king?

I hear Jerusalem bells a ringing
Roman Cavalry choirs are singing
Be my mirror my sword and shield
My missionaries in a foreign field
For some reason I can't explain
I know Saint Peter will call my name
Never an honest word
But that was when I ruled the world
(Ohhhhh Ohhh Ohhh)

I hear Jerusalem bells a ringing
Roman Cavalry choirs are singing
Be my mirror my sword and shield
My missionaries in a foreign field
For some reason I can't explain
I know Saint Peter will call my name
Never an honest word
But that was when I ruled the world
Oooooh Oooooh Oooooh

hea!

tot ce iubesti acum, zambetul, rasul, privirea aia calda, bataile inimii, sunetul respiratiei, atitudinea smechereasca- usor aroganta, curiozitatea detasata EU am creat.
toate lucrurile pentru care acum ai sacrifica tot sunt ale mele ; respiratii sacadate, strangeri de mana, atingeri de buze, lascivitate, instincte reprimate, dorinta.
tot ce adori acum e al meu!
ti-am oferit tot ceea ce am creat , ti-am oferit tot ceea ce aveam fara voia mea, deci nu astept recunostinta...
tate visele si toate sperantele , toate lacrimile si toate zambetele toate s-au nascut prin si pentru mine, deci sa nu cumva sa indraznesti vreodata sa crezi ca ceva din toate astea ti se cuvine caci tot ce ai tu acum e al meu.
si nu indrazni sa arunci ceva, nu indrazni sa te prefaci ca nici acum nu vezi ca am dreptate , nu indrazni sa pretinzi ca vei uita vreodata caci,cel putin de data asta, universul mi-a luat tot ce aveam mai bun fara sa-mi ofere nimic inapoi.

si mi-a fost dor pana cand sentimentul ma inundase atat de tare incat ma amortise complet. mi-a fost dor pana cand tot ce trecea de momentul apoteotic al intensitatii ma depasea fizic si senzorial.
am adormit plangand cu gandul pierdut departe si m-am trezit inapoi in patul meu.am incercat sa las lumina sa ma inunde ducandu-ma inapoi catre sursa durerii pe care aveam s-o reprim.n-a putut ea sau poate n-am putut eu...
eram incapabila sa simt asa ca am predat controlul celei de-a doua puteri in fiinta mea (nu cred ca duce pe nimeni cu gandul la putere in stat) instinctul de supravietuire.
atunci cand sentimentele esuau in a ma ghida , adica atunci cand eram prea amortita sa simt singurul lucru care ma putea transcede timp de 24 de ore intr-o stare de normalitate relativa era puterea lui "respir deci exist!".
mi-am calmat setea cu cafea si foamea cu tigari pregatita sa satisfac orice alta nevoie care-mi aigura supravietuirea.au venit matematic si le-am satisfacut calculat. nevoia de societate cu "directorul de publciitate", nevoia de integrare cu glume si discutii inutile despre familie, oameni , viata si vise, nevoia de aer cu geamurile deschise la maxim, nevoia de sunet cu muzica "la blana" , nevoia de imagini cu valea valsanului, nevoia de a ma simti superioara cu baietii de la drumuri si poduri, nevoia de intinerire cu cineva cu 13 ani mai mare, nevoia de libertate cu timp pierdut mintind departe de casa ...
simteam ca sunt si atat cand am ajuns la redactie cu un zambet pe fata.
nu zambeam de bucurie, zambeam pentru ca imi satisfacusem nevoile.
n-am mai zambit in timp ce alergam ca disperata prin casa ce urma sa fie a mea din motive de ironie a sortii si o legislatie proasta, am continuat sa zambesc chit ca aveam nevoi ce nu puteau fi satisfacute , chit ca simteam durere si oboseala...zambeam pentru ca inca nu simteam nimic.
am ajuns si acasa ...ar fi fost prea de tot inca sa mai zambesc ...in sinea mea totusi o faceam pentru ca imi invinsesem pshihicul: desi lacrimile curgeau iara si amintiri despre sursa durerii au inceput sa le alimenteze progresiv totul urma sa se termine repede ...apogeul era aproape si simeam omniprezneta aia divina a certitudinii cu toata fiinta : curand intensitatea avea sa ma depaseasca fizic si senzorial.

I was born in the arms of imaginary friends
Free to roam, made a home out of everywhere I've been
Then you come crashing in, like the realest thing
Trying my best to understand all that your love can bring

Oh half of my heart's got a grip on the situation
Half of my heart takes time
Half of my heart's got a right mind to tell you
That I can't keep loving you
Oh, with half of my heart

I was made to believe i'd never love somebody else
I made a plan, stay the man who can only love himself
Lonely was the song I sang, 'til the day you came
Showing me a better way and all that my love can bring

Oh half of my heart's got a grip on the situation
Half of my heart takes time
Half of my heart's got a right mind to tell you
That I can't keep loving you
Oh, with half of my heart
With half of my heart

Your faith is strong
But I can only fall short for so long
Time will hold, later on
You will hate that I never gave more to you than half of my heart
But I can't stop loving you
But I can't stop loving you
But I can't stop loving you with half of my...

Half of my heart
Half of my heart

Half of my heart's got a real good imagination
Half of my heart's got you
Half of my heart's got a right mind to tell you
That half of my heart won't do

Half of my heart is a shotgun wedding to a bride with a paper ring
And half of my heart is the part of a man who's never really loved anything

Half of my heart
Half of my heart
Half of my heart