dracu mai stie cat!-continuare

si n-a durat prea mult ca "pericolul iminent" sa-si inceapa atacul:
-ai mancat ceva azi?
-da.
-minti!(chiar minteam , dar n-a asteptat sa mai incerc sa ma justific inchizandu-mi gura cu mult inainte de a apuca eu sa o deschid)mary, hai stingeti tigarile mergem sa mancam.
-dar...
-taci si misca-te!(incercam degeaba)
-bine, coaie. unde mergem?9tot mary ne salvase de la pieire)
-o sa vedeti. ma duc sa scot masina.(si-a iesit)
-pot sa-mi gatesc si singura!(am strigat inutil ca un copil pe care nu-l baga nimeni in seama de prea mult timp).idiotu' dracu!mereu face asa!
-cred ca de data asta are si de ce.
-cat de al dracu poate sa fie!
-e modu' lui de-a spune "te iubesc"!altu stii ca n-are.(am zambit in semn de multumesc, dar luciditatea incepea sa-mi revina asa ca trebuia cumva sa scap de starea de umilinta in care ma cufundsem.
-mai taci ma , si tu!chiar?! stiu de ce e acasa , dar ...
-stai calma si nu te mai baga. se descurca singur.
-..da' tu!?(citea o ingrijorare sincera in ochii mei si ca sa-mi poata raspunde si-a intors privirea de la mine zambind fals si teatral)
-nu-ti bate tu capu'!stiu eu ce fac!
as fi vrut sa mai adaug un "oare? " , dar la ce m-ar fi ajutat!?am realizat apoi ca nu acest gand al insignifiantei intrebarii cat claxonu' bmw-ului negru ma trezise la realitate.
-hai sa mergem!
-hai.(a fost tot ce-am putut adauga ridicandu-ma de pe scaun in timp ce el fugea deja spre usa)
-baaaaa, nu mai claxona ba, boule, asa!ce te crezi la tine acasa!?
-stati ma, asa!asteptati-ma!
-auzi la sor-ta: s-astept sa vina sa ma tina sa nu cumva sa te omor!(am iesit si eu la chemarea rasetelor seci, dar sincere care improspatau aerul prea plin de mirosul testosteronului)